3M

2012-01-16T16:05:00.000+02:00

Merit tot ce mi se intampla si pentru toate acestea sunt principala vinovata. De la inceput pana la sfarsit, pentru fiecare punct si virgula. Am meritat zilele ce le-am plans si fiecare respingere. Merit ca mi-am pierdut tot respectul de sine, iar implicit si respectul altora pentru mine si pentru timpul meu. Merit tot ce mi se intampla si inca pe-atat mai mult ce are sa apara. Sunt tratata exact asa cum merit, si fiecare om ce ma cunoaste sau nu, are dreptate sa creada tot ce deja crede, iar eu merit sa creada si ultima grozavie. Merit sa fiu uitata de persoanele la care am tinut cel mai mult si merit ca aceleasi sa nu se mai intoarca niciodata. Caci nici un om nu a gresit, a jignit, a ranit si a dezamgit mai mult ca mine!

Suntem tineri

2011-11-21T21:57:00.001+02:00

Suntem tineri si ne imaginam cele mai bune lucruri pentru viitorul nostru. Ca noi vom face asa, vom avea parte de x, vom trai frumos printre oameni frumosi, vom avea copii sanatosi si vom imbatrani in armonie alaturi de perechea noastra, de cel dintai iubit, sau poate actualul iubit, intr-o casa ale carei colturi vor purta urmele vietii noastre implinite.

Dar probabil nu va fi asa...

Oamenii se imbolnavesc de boli incurabile, sau din cele mai stupide accidente, gen cazut de pe scara si ramas paralizat pe viata. Se indragostesc de persoane nepotrivite si ajung marcati pe viata, sau se casatoresc fericiti pana in panzele albe, dar greutatile le sufla din fata. Tata spune o chestie: "Care e secretul unei relatii de lunga durata? Lipsa de timp! Cand sa te mai certi cand nici nu exista timp sa respiri? Te duci la munca, lucrezi peste program eventual, vii acasa mort de oboseala, te apuci repede de facut mancare si apoi alte treburi casnice." Dintr-o perspectiva ii dau dreptate...cine ar mai avea timp sa analizeze toate defectele si cuvintele celuilalt cand amandoi sunt mult prea preocupati de a-si construi o viata? Cine mai are timp de stat in loc cu certuri cand sunt atatea alte lucruri de facut? Lucruri care chiar te-ar ajuta cu ceva. Uneori ajung sa cred ca oamenii se cearta doar din prea mult bine, prea mult timp, plictiseala. Cand lucrurile merg prea bine si prea repede decat pot ei asimila, cu o cearta parca mai opresc goana in loc, le ofera timp sa mai respire cand lucrurile evolueaza cum nici nu au visat. Chiar daca e spre bine...te sperie, si ca un om spontan ( ca doar esti tanar) reactionezi cum vine la indemana: te iei de cea mai mica problema si o transformi in ceva urias. Iar apoi iti ocupi timpul sa lipesti la loc cea mai ramas din relatia ta, bucuros ca o poti lua de la inceput, mai lent.
Sa-ti mai iei si o casa a ta? Poate pe la 60 de ani sa termini de platit ipoteca. Si asta in cazul in care stresul ca ai de platit mai mult decat ai existat sub acest soare nu te rade de pe fata pamantului cu mult mai devreme. Si putem obiecta: Dar de ce nu ai muncit mai mult cum a facut X? Ca daca vrei se poate, da n-ai vrut! Ti-a placut asa, cu ratele sub cap, la caldurica. Cand tu dormeai altii isi omorau creierii! Si cine obiecteaza are toata dreptatea din lume, dar din pacate, trebuie sa existe si astfel de oameni, si din pacate sunt si vor ramane numerosi. Uneori din vina lor, alteori din cauze externe, caci doar trebuie sa umple si cineva aceste randuri, iar daca Universul se gaseste debalansat, trage de oriunde, pe oricine, si isi astupa golurile cu persoane ce uneori au facut greseala de a se increde in el. Tot ce poti face e sa speri ca nu te va aspira pe tine, ca vei scapa, ca vei ramane liber sa-ti indeplinesti orice dorinta ai avut de tanar, sau macar o parte din ele. Si sa te zbati! Condamnati la moarte suntem cu totii, deci e bine sa te mai zbati si pentru viata altora daca chiar iti doresti sa traiesti "vesnic".

Dar probabil va fi...

2011-11-01T16:27:00.001+02:00

“Am lasat in urma atatea mari si greseli
incat ma intreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remuscari pentru a invata sa iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuia poate mai întâi să fim vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfârşitul greşelii
...
Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decât noi
cu speranţa că-ntr-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii
luminându-ne mâinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte
mai bine.

Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
şi mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot
răscumpăra
decât iubind şi mai mult ţărmul
pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?
Şi, mai ales, de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au
fost?
Când eu n-am vrut decât să rămân credincios.
Când noi n-am vrut decât să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp."

[Octavian Paler]

...

2011-10-29T01:45:00.001+03:00

Simt uneori cum viata ma asteapta, caci inca nu traiesc.

Ce se numeste trai iar eu nu pretuiesc?

Si ce-mi viseaza mintea cat timp eu atipesc,

De stie mult mai multe decat pot sa privesc?

E constiinta prea incarca poate

Incat nici o secunda nu vrea sa stau in coate,

E oare al meu suflet ce cauta putere

Cand singuratatea-mi creste din propria-mi durere?

Raspunsul nu mi-e clar,

Dar sentimentu-acesta nu este in zadar...

Stiu, timpul tot va trece, vantul tot va bate,

Insa ce va fi, doar sa speram se poate.

Si sper ca viitorul nu e atat departe,

Iar ochii-mi vor putea privi din nou in alta parte,

Sa-mi cresc un zambet vesel, cum e pe alte chipuri,

Traind din nou, dar far' aceste visuri...

Copilul din noi

2011-09-27T20:50:00.001+03:00

Am invatat ca in interiorul nostru exista trei stari ale eului: copilul, parintele si adultul. Si sa nu se inteleaga gresit, nu este vorba despre etapele din viata noastra, ci despre atitudinile pe care le adoptam in viata de zi cu zi. Se refera la comportamentul ce-l avem fata de o situatie, o persoana, o problema etc, iar aceste istante ale sinelui ne controleaza procesul de comunicare. Copilul este caracterizat de dorinte, parintele de valori iar adultul de obiectivitate.
Copilul din noi poate fi ori liber ori adaptat. Cel liber se manifesta prin spontaneitate, isi exprima deschis sentimentele, dorintele si trairile, o atitudine ce nu ne permite sa fim idiferenti fata de ce se intampla, suntem sensibili si curiosi, manifestandu-ne fara cenzura. Este o atitudine potrivita pentru a linisti spiritele intr-o conversatie defectuoasa, dar ce nu este tolerata pentru mult timp, caci o exprimare nediplomata este greu de suportat de catre ceilalti. Copilul adaptat se manifesta in cazul cand ne adaptam dorintele si nevoile fata de ceilalti, ajutandu-ne astfel sa ne adaptam social si sa trecem peste eventuale conflicte.
Si aceasta instanta imi pare mult mai interesanta decat celelalte doua pentru ca isi are radacinile in copilarie, depinde de felul in care am fost invatati sa reactionam in diferite situatii pentru a atrage atentia si a ne face, pana la urma, auziti. Conteaza atat de mult de educatia primita si atmosfera din familie, practic nu a depins foarte mult de noi, si totusi ne defineste intr-o mare masura. Iar in final, cred ca sunt necesare ipostaza de adult si parinte impreuna pentru a o "acoperi", sau altfel spus pentru a crea un echilibru al eului nostru.
Si desi aceste ipostaze sunt involuntare si mereu prezente, constientizarea lor ar putea duce la anumite schimbari in vederea atingerii echilibrului, dar niciodata la eliminarea uneia dintre ele.

Si cum se zice: fiecare avem un copil in noi, dar e alegerea noastra in ce sens ne va influenta comunicarea si tranzactionarea cu ceilalti, pozitiv sau negativ, eficient sau ineficient.

...

2011-09-01T22:56:00.002+03:00

In ultima vreme moare cam multa lume prin preajma mea. Chiar daca nu sunt persoane apropiate mie, sunt ale prietenilor mei. Si te afecteaza oricum, sau cel putin pe mine ma afecteaza intr-un mod straniu. Caci as vrea sa stea departe de mine, sa fie o etapa de care doar aud sau citesc. Ceva ce exista, dar sa nu o constientizez.

Exista un moment de care mi-e groaza: iti petreci ziua intr-un mod obisnuit, sau poate esti chiar entuziasmat. Iti planuiesti pasii de viitor in minte si astepti o noua zi. Apoi cineva se opreste in fata ta; te priveste cu cei mai tristi ochi, aproape plangand, in care se citeste si putina ingrijorare fata de reactia ce o vei avea. Si o spune direct, caci nu exista mod mai frumos de a spune asa ceva. "A murit...". Iar eu raman pe loc. Intr-o fractiune de secunda trec de la negare, uimire, neintelegere, tristete, suferinta si in final frica. Apoi plang mult, pe nerasuflate...
Si mi-e groaza de acel moment in care simt un gol imens in suflet. De zilele petrecute cautand un raspuns. De sentimentele de mila, de deznadejde, de dor si de multe lacrimi. De sentimentul de neputinta si de efemer. De lipsa de sens. De desertaciune...

Daca vietii de-abia ii gasim un sens, moartea ce sens are?

...

2011-08-21T20:30:00.004+03:00

Uneori, cand stau in pat si privesc spre fereastra ma gandesc la tine. Simt aerul racoros ce in calea sa intalneste perdeaua pe care o invaluie in miscari neregulate, dar atat de fine. Vad lumina dulce a soarelui din apus si ma cuprinde aceasta caldura ce imi ofera speranta, iar atunci sufletul meu zambeste. Iar mintea mea...ea mi te imagineaza stand unul langa altul si cuprinzandu-ma in brate. Si e liniste, si e perfect...

Alteori, cand ma plimb pe strazile pustii, doar eu si gandurile mele, imi doresc sa fii cu mine. Sa pasim pe drumul pietruit imaginandu-ne ca ne indreptam spre un loc in care totul va fi bine, iar noi ne vom avea unul pe altul. Si se aude doar zgomotul pasilor nostri, si e perfect...

Cateodata, cand sunt atat de bucuroasa sa ma intorc la tine, intre noi pamantul se crapa, iar la mijloc e abisul. Iar eu cad in genunchi cu o ultima speranta: sa pot crea o punte...Si puntea apare, chiar daca e sub forma unei sarme fragile. Iar in acel moment ma transform in acrobat. As fi putut sa cad de atatea ori, dar dorinta de ajunge la tine a fost prea mare. Desi am alunecat de multe ori, am reusit sa ma prind de sarma. M-am taiat in palma, dar nu m-a durut pe moment niciodata, ci mereu mai tarziu...Important era ca ajungeam pe partea cealalta. Si eram langa tine, si era perfect...

Insa mereu, mereu vreau sa fii acolo unde iti este cel mai bine.

:)

2011-07-25T22:15:00.002+03:00

"At some point, you have to make a decision. Boundaries don't keep other people out. They fence you in. Life is messy. That's how we're made. So you can waste your life drawing lines...or you can live your life crossing them. But there are some lines that are way too dangerous to cross. Here's what I know:
If you're willing to take the chance, the view from the other side is spectacular!"

Heartbreak Warfare

2011-05-11T20:38:00.003+03:00

Melodia lunii .

Kiss the rain

2011-04-28T17:06:00.002+03:00

Ascultati ambele in acelasi timp!

Melodia am aflat-o de la o persoana draga, iar ideea de a le imbina pe cele doua intr-un comentariu de pe youtube. Se merita ascultate...E minunat cand ti-e dor de ploaie.

Pentru totdeauna!

2011-04-11T18:13:00.000+03:00

Randuri dedicate celui mai special om din copilaria mea!
76 de primaveri aduna astazi bunica mea. De-abia pot pronunta acest cuvant fara sa ma inmoi de drag. Datorita ei am avut copilaria cea mai plina de bucurie din cate imi pot imagina.

"Ma duc la tara!" era raspunsul meu entuziasmat in fiecare an cand colegii de scoala si tovarasii de joaca ma intrebau "Ce faci in vacanta?", in timp ce ma intrebam in gand daca leaganul din cires nu s-a stricat sau daca s-au copt deja fragii in padure. Uneori veneau si parintii cu noi, noi insemnand eu si fratele meu mai mic, dar mie imi placea cel mai mult sa fim doar noi si bunica.
A fost singura persoana care imi lua apararea si nu se supara pe mine orice as fi facut. Imi amintesc zambind de scenele in care ma ascundeam in spatele bunicii atunci cand tata se supara pe mine si singurul mustrat dintre noi doi ramanea doar el.
Bunica avea o intelepciune aparte, o alta viziune a vietii, a omului simplu si cu dragoste de nepoti. Atat de multa blandete si intelegere nu am mai intalnit la nici un om. O privire calda, verzuie, ce odata aducea a toamna tarzie. Cu trecerea anilor bunica parca a intinerit, s-a imprimavarit cu fiecare zi. Un chip oval si mic ce incape perfect intre palmele mele, o frunte ridata si un obraz cu piele patata de ani, dar catifelat, netezit de aerul dulce de la tara. Oh...si nimeni nu povesteste mai frumos ca bunica. Are darul cuvintelor si parca e desprinsa din lumea lui Creanga. La ea am auzit primele povesti. Nu ma puteam satura sa o ascult inainte de culcare si chiar daca era obosita de peste zi, ne spunea povesti si poezii pana adormeam...era atata veselie in acele clipe.
Daca se intampla sa ploua , a doua zi cu siguranta ne trezeam dis de dimineata sa mergem la cules de bureti in padure. Eu si fratele ne certam mereu pentru galeata cea mica, dar bunica gasea usor un mod de a ne impaca: ca prin minune gasea inca una. Tot prin minune facea sa apara si gogosile cu branza cand eram in mijlocul padurii, infometati, caci stomagelele noastre aveau ora fixa, dar si borcanele in care puteam culege fragii al caror miros inmiresmat il mai simt si acum.

Alta activitate preferata era sa mergem cu bunica dupa lapte. Toti trei paseam agale spre satul vecin, in timp ce se lasa seara iar greierii isi incepeau cantecul. De obicei ne intorceam acasa pe intuneric. Inchid ochii sa-mi amintesc mai bine: simt un miros de frunze de nuci, de iarba cosita, susurul unui parau, cosasii din iarba si sunetul pasilor nostri. Vorbele bunicii nu le mai tin minte, dar aud in decor rasul cristalin al unui copil de 8 ani.
Bunica m-a invatat sa ma rog, sa multumesc pentru tot ce am. De la ea am invatat ce inseamna feminitatea si gratia: imaginea cu bunica mestecand in mamaliga intrece orice imagine a starurilor de cinema...si felul in care se aseza pe scaun, cum isi purta fustele si baticul...Ea m-a invatat sa cos, sa lucrez pamantul, sa fac de mancare, ah si ce mancare buna face bunica. Chiar si-acum cand ajung la tara o intreb din poarta ce are de mancare caci e cel mai iscusit bucatar din cati am intalnit. E ceva ce nu pot abtine! Iar ea rade...

Mi-as dori sa traiasca o mie de ani, sa traiasca aievea si eu sa mi-o amintesc mereu cum ma strangea in brate.

Here we go again

2011-03-06T13:45:00.000+02:00

Dimineata aceasta m-am trezit cu un chef nebun de viata si cu o dorinta atat de puternica sa ma simt din nou impacata cu mine. Inca mai vreau sa spun ca am trait frumos, si inca ma mai intreb cum ar fi sa m-arunc in cer ca intr-o mare.
Ultima oara cand am vorbit despre asta a fost acum 2 ani de zile. Incepusem atat de bine, eram increzatoare. Gasisem curajul sa o iau de la inceput dupa o perioada in care lucrurile nu mersesera prea bine. In viata mea intrasera si persoane atat de speciale incat credeam ca daca le voi avea alaturi voi reusi orice imi propun. E atat de important sa ai langa tine persoanele potrivite...dar ce pacat ca lucrurile se schimba. Nici nu stiu cand s-au schimbat, m-am vazut pusa in fata faptului implinit. Speram atunci ca nu voi mai avea niciodata momente in care sa nu stiu pe ce drum sa apuc, ca din acea zi voi vedea totul intr-o lumina optimista.

Vreau sa simt din nou aceste lucruri. Sa fiu increzatoare in viitorul meu si in puterea mea de a lupta pentru viata pe care o merit.

M-am si saturat de postarile acestea "auto-motivationale"... Sa vina primavara odata!

:)

2011-02-22T18:53:00.000+02:00

"Cand unuia caruia i se vorbeste nu intelege, si cand nici cel care cuvanta el insusi nu intelege, asta-i metafizica." (Voltaire)

Caci prin har ati fost mantuiti,
Prin credinta.
Si aceasta nu vine de la voi,
ci este darul lui Dumnezeu .
Nu prin fapte,
Ca sa nu se laude nimeni.
Efeseni 2 (8:9)

It takes a long time to realize nothing

2011-02-09T21:31:00.004+02:00

Ma amuza faptul ca peste tot se spune: comunicarea e cea mai buna, ajuta sa-ti rezolvi orice problema. Relatiile mele au avut parte de muuuulta comunicare, dar imi dau seama ca nu a fost de ajuns si ma intreb: Oare cat ar fi de ajuns? Se poate si mai mult de-atat? Cum? Cand?

In concluzie..."It takes a long time to realize nothing!"

Chiar asa

2010-12-21T21:44:00.001+02:00

Uneori am impresia ca sunt invizibila. Prezenta mea trece neobservata ca cea a unui tablou agatat pe un perete pe langa care treci in fiecare zi. Cuvintele mele nu mai trezesc nici o emotie. Iar eu continui oricum, in fiecare zi, sa fiu prezenta si sa-mi fac treaba: de a infrumuseta un perete. Unul dintr-o casa cu atat de multi pereti....
Intr-o zi o sa sar din cui si ma voi muta pe altul; sau poate ma va cumpara cineva care chiar are nevoie de mine: sa observe culoarea, povestea, caldura, semnificatia tabloului si nu doar cenusiul peretelui.

2010-12-17T12:50:00.001+02:00

Ghimpii

2010-12-16T19:02:00.001+02:00

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.

:)

2010-12-09T23:31:00.003+02:00

"Si-arata-mi portul cu lumina ta maiastra.
Eu nu voi fi la mare departare,
Atras mereu de tine, prin fire urzitoare."

In clipa mortii - Jim Crace

About myself [update]

2010-10-14T10:03:00.000+03:00

Desi am crezut ca am scapat demult de tema in care trebuie sa ma caracterizez pe mine, la Business Communication mi s-a facut o surpriza:

Make a description about yourself starting with personal identity, strong points, qualities that help in life, abilities, talents, weak points and finishing with 3 personal objectives and the name of a person you admire.

Ceva mai greu nu se poate cand esti un om neinteresant din multe puncte de vedere, dar atat timp cat va respecta structura nu va putea sa spuna nimeni ca nu mi-am dat macar silinta. De ce o scriu si aici? Pentru ca intr-o zi sa pot revini si sa analizez cum si daca m-am schimbat. Eu sper ca asa va fi.

My name is Madalina, but everyone is calling me Mada, lately with two exceptions: one is calling me by another girl's name and the other one by weird nicknames that have no translation in English. My birthday is on 14-th of November, year 1989 and I was born in Iasi, a town too small for my dreams. I have a small family, with only four members. My brother's name is Vlad and he is with 4 years younger than me. He is everything that I am not: funny, energetic, likes playing guitar. My mother and my father are a really nice couple and I hope that I will be that in love with my husband as they are with each other over almost 22 years of marriage.

Maybe it is not every time a strong point when dealing with people, but sincerity is one of the things that characterize me the best and keep my conscience clean. I have a developed sense of fairness and I fight all the time to get what i think that i deserve and I am never satisfied with less, even when it comes to relationships or a final grade. I am one of the most loyal and trustworthy person you will ever meet, but these virtues never brought me any appreciation from others. My whole life I was and I will ever be an idealist. Usually I have a clear sketch in mind of my dreams and hopes, thus I immediately recognize them when they materialize in front of my eyes. One thing that really disappoints me about myself is the lack of talents. I did all sort of things across the years but nothing came as a natural talent and made me realize that if I want to do something I will have to work three times harder than the others.

Talking about weak points, the fact that I tend to over exaggerate comes first in mind. Radical most of the time: for me every thing is black or white. I never react in a positive way to critics. For example, if someone criticizes my work or the way I act and talk, I automatically close myself towards that person, but I am working on this bad attitude and I am confident that sooner or later I will witness big improvements.

The most important experience and accomplishment in my life was getting a job. Passing the first interview that I have ever been to with success made me more confident in who I am and in what I can do. Now I have the chance to get the experience that every student is required to have when graduated if he wants a better job, the chance to meet different people and interact with all kinds of situations.

Returning to dreams and plans, my short term objective is going with an Erasmus scholarship in the first semester of the third year of faculty. I think that it will be a great opportunity for me to be part of another environment, to discover a new country, to experience and learn, in the same time. After getting my license in Business Administration, I plan to go in Bucharest to get a Master’s Degree in Actuarial Science (the discipline that applies mathematical and statistical methods to assess risk in the insurance and finance industries) and then looking for a job in this field of study. What will come after I succeed materializing these goals, I hope it will be a happy family life full of satisfactions.

I am interested to work in the financial or risk management field, so in other words, I will have a job as an actuary for a big company. Actuaries mathematically evaluate the likelihood of events and quantify the contingent outcomes in order to minimize losses, both emotional and financial, associated with uncertain undesirable events. Since eleventh grade, when I found out about this kind of job, I could not think of doing something else. My ability in solving problems and foreseeing different outcomes and my inclination towards mathematics and economics made me decide that I could succeed in this kind of job if I would work hard and concentrate a big part of my energy in study. Altough this is my dream job, I think that family is more important, and if someday these two parts of my life would not get along with each other, I would eventually give up on it and do something else and I know for sure that I would not be disappointed with this decision.

My father is the one who supported me the most in all I have done so far. Because of him, now, reading is one of my favorite activities. Is the most hard working man I know and his abilities are so various that there is almost nothing he can not do. From an early age he taught me that it is very important to make good decisions, to keep my head up whenever something goes bad, and that always I could count on his support. From him I have learned the value of a promise, about honesty and courage, generosity and to understand the world around me.

And that's me...

2010-10-09T21:16:00.002+03:00

2010-10-08T13:40:00.000+03:00

" Ratiunea ne ofera multe posibilitati in acelasi timp. Intuitia o alege fara gres pe cea mai buna. Daca ai sa tii minte acest lucru, n-ai sa te mai inseli si ai sa faci intodeauna cea mai buna alegere.
-Intotdeauna?
-Intotdeauna!
-Chiar si cand e vorba de suferintele inimii?
-Mai ales atunci!Nu face pe prostuta! O, e atat de simplu, si totusi oamenii traiesc o viata intreaga si nu sunt in stare a intelege. Asculta-ma: nu trebuie decat sa inchizi ochii si sa faci primul lucru ce-ti trece prin minte. M-auzi? Nimic mai mult. Un om nu poate dori decat un singur lucru o data."

Closer than veins

2010-09-11T22:02:00.000+03:00

AZI simt cum cerul se prabuseste pe mine... Parca ma pune la pamant si ma frange sub bolta plina de nori intunecati. Ma obliga sa simt nepuntinta si singuratate. Sufletul mi se zgribuleste la atingerea ierbii jilave. Pamantul devine cu fiecare secunda ce trece mai aproape si decat venele.

Niciodata nu am avut mai multa nevoie de un sfat ca acum.

2010-09-04T21:54:00.003+03:00

Intr-o zi...

2010-08-20T20:22:00.000+03:00

"Am spus:
-Spune-mi, cine sunt.
-Esti Amrita. Am stiut din momentul in care ai pus piciorul in tara asta.
-Intoarce-te spre mine, Mircea, dragul meu. Am venit de departe sa te vad. Nu te uiti la mine?
-Asculta, Amrita, spune el sprijinindu-se de etajera cu carti, de parca alfel s-ar prabusi, lasa-ma sa-ti spun: eu am vazut toata povestea asta altfel. Nu spun ca eu am dreptate. Poate ca si tu ai dreptate. Ce tot spun eu poate, cu siguranta ca tu ai dreptate.
-De ce nu mi-ai raspuns a scrisori? Le-ai primit?
-Da, erau foarte scurte, doua sau trei randuri.
El imi arata cu degetele care randuri erau.
-De ce nu mi-ai raspuns? Putin sau mult, asa se cadea sa te porti?
-Cine se gandea la ce se cade? Si, dupa o pauza: Iti spun, experienta asta a fost atat de ...atat de sacra, incat niciodata nu m-am gandit ca as putea s-o traiesc din nou. Astfel incat eu te-am scos din spatiu si din timp.
-Adevarul e ca sperai sa te uit in noua mea viata.
-Nu, nu, Amrita. Nici macar pentru o clipa nu m-am gandit ca ai putea sa ma uiti.
El scoase o carte din raft.
-Numai ca n-am stiut niciodata ca ai vrea sa ma vezi.
-Dar vezi, eu mi-am implinit visul. Sunt aici.
-Asta pentru ca tu esti Amrita, indestructibila Amrita. Pot eu oare ceea ce poti tu?
-Nu mai suport flecarelile astea. Intoarce-te Mircea, vreau sa te vad.
El sta nemiscat si, brusc, pentru ca intre noi sunt aproape trei metri, ridic glasul.
-Cum as putea sa te privesc? Oare Dante s-a gandit, macar, s-o priveasca pe Beatrice cu ochii carnii?
Tremur toata. Ma infurie zapaceala lui. Omul asta traieste intr-adevar in lumea ireala a fanteziei. De unde i-o fi scos pe Dante si Beatrice?
-De ce spui ca m-ai asezat dincolo de spatiu si timp? Am devenit stafie? In ce lume de vis, in ce rai obscur traiesti tu, Mircea? Eu apartin lumii adevarate, sunt Amrita din carne si sange, stand in mijlocul biroului tau, in picioare, asta e adevarul. Va trebui sa-l admiti. Debaraseaza-te de mentalitatea asta evazionista.
-Ce sa fac, Amrita? Tu ai sot, iar eu am o sotie. Ce mai pot spune acum?
Sunt socata peste masura. Am amutit. Ce tot spune omul asta?
-Mircea, ai citit atat de mult, dar n-ai dobandit intelepciunea. Nu vorbesti ca un barbat intelept. Este dragostea un obiect material care poate fi smuls unuia si incredintat altuia? E dragostea o proprietate sau o podoaba? O lumina, Mircea, o lumina la fel cu cea a intelepciunii sau a cunoasterii, asta este lumina dragostei. Lumina inteligentei are o limita, ea nu actioneaza decat intr-o singura sfera, dar lumina iubirii e mult mai stralucitoare, ea arata toate lucrurile in adevarata lor infatisare. Indata ce lumina asta s-a aprins, lumea intreaga se umple de iubire. Pana si lucrurile dizgratioase devin placute. Crede-ma, Mircea, sotul meu mi-a devenit cu mult mai drag din clipa cand mi-am adus aminte de tine. Niciodata nu l-am iubit atat de mult inainte. Ma crezi?
A dat din cap in semn de aprobare.
-Desigur, desigur. E adevarat.
-Ce e adevarat?
-Tot ce spui tu e adevarat, tu ai spus intotdeauna numai adevarul.
-Da. M-am consacrat adevarului si numai adevarului. Si astfel am ajuns in stare sa recunosc adevarul suprem. Nu este o sarcina usoara, trebuie sa ignori privirile incruntate ale societatii care te inconjoara. Ce-o sa spuna lumea daca o sa afle ca am ajuns aici? E usor oare sa vin si sa te vad dupa patruzeci si doi de ani?
-Nu, deloc. Eu n-as fi fost in stare s-o fac.
.....
-Mircea, ti-o spun, fantezia e frumoasa iar adevarul e si mai frumos. Dar adevarul pe jumatate e teribil. Adori fantasticul si irealul. Dar acum eu am venit cu adevarat, pentru a savarsi o fapta cu neputinta de infaptuit.
Statea tot cu spatele spre mine. Mi-am intins spre el mana dreapta.
Mintea mea e lucida si ferma. Il voi elibera din lumea lui de fantasme. Ne vom putea vedea unul pe altul in aceasta lume adevarata.
-Trezeste-te, dragule, trezeste-te!
Mircea nu se intoarce, isi tine capul in jos, e hotarat sa nu se intoarca.
-Ce vrei de la mine?
-Pacea. Vreau sa-mi redai pacea.
-Ha, Ha, isi da el capul pe spate, cum as putea eu sa-ti redau pacea, cand eu nu am pace in mine?
Incepe sa rada. Mi-e frica. Spaima imi strange inima. Si-o fi pierdut mintile? De ce nu poate simti adevarul, frumusetea si binele? Il intreb deodata:
-Cantai minunat la pian. Mai canti si acum?
-Nu. M-am lasat de foarte multa vreme.
-De ce?
La ce bun? Pierdere de vreme.
..
-Mircea, sunt aici, in biroul tau, o faptura umana din carne si sange. Nu un simbol, nu un mit. Asta nu inseamna nimic pentru tine? Beatrice s-a dus in paradis si acolo s-a intalnit cu Dante. Ea era o fantoma, o umbra, dar chiar nu inseamna nimic pentru tine ca eu am venit in viata cea adevarata?
El a vorbit fara sa se intoarca, incet si inabusit:
-E o minune. Ce minune! Le-as spune pesimistilor: cine stie care sunt puterile vietii? Ce se poate intampla si ce nu? Nu m-am gandit niciodata ca ar exista o sansa sa te intalnesc.
-Bine, atunci intoarce-te cu fata.
S-a rasucit spre mine, dar isi tinea capul plecat. Nu putea privi in sus, inca nu era pregatit sa ma intalneasca. Am pledat:
-De ce nu ma privesti, Mircea? Ai scris in cartea ta ca, daca m-ai intalni, m-ai privi drept in ochi. Ai uitat?
-Oh, asta a fost cu atata timp in urma!
-Stii, lumea ma intreaba cat timp ai stat la noi. Cat ai stat, Mircea? Nu-mi pot aminti.
-O mie de ani!
-Da? Atunci mai stii cine esti tu? Cine suntem noi? Am venit sa te vad pe tine, cel pe care arma nu-l poate strapunge iar focul nu-l poate arde.
El a spus in sanscrita: "na hanyate hanymane sharire", asta nu moare, cand trupul moare.
-Bine, si atunci? Acel tu care nu are inceput, mijloc si sfarsit, pe acela am venit sa-l vad in tine. Daca ma vei privi, crede-ma, intr-o singura clipa am sa te duc exact in locul in care ne-am intalnit pentru prima oara.
Mircea si-a ridicat fata. Ochii ii erau opaci. Oh, nu, cele mai rele temeri ale mele s-au adeverit: ochii lui au devenit de piatra. El nu va mai putea sa ma vada niciodata. Ce trebuie sa fac? Nu mai am puterea sa aduc lumina in ochii aceia, nu mai am lampa in mana, cine stie cand i s-a irosit uleuiul si cand i s-a stins palpairea, tot purtata de-a lungul acestui drum. Spaima m-a schimbat, nu mai sunt Amrita. Am redevenit o faptura muritoare, acum gandesc ca el: E intr-adevar prea tarziu
Ma indrept spre usa printre mormanele de carti, cand aud vocea lui Mircea vorbind in urma mea:
-Amrita, asteapta putin. De ce te lasi doborata acum, cand timp de atatia ani ai fost atat de curajoasa? Iti promit ca am sa vin la tine si, acolo, pe malurile Gangelui, am sa ma arat tie asa cum sunt eu cu adevarat."

Dragostea nu moare - Maitreyi Devi

2010-08-20T19:30:00.001+03:00

Don't tell me the sky is the limit when there are footprints on the moon

Chiar daca...

2010-08-11T19:59:00.000+03:00

"Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel
N-am sa strig.
Golurile se vor mari de la sine
Destul ca sa-mi scot mana si sa cuprind luna.

Si de vei face ziduri de piatra
Nicicand n-ai sa zidesti inchisoare pentru mine.
Pietrele se vor narui de la sine
De indata ce voi aparea eu.

Daca ma vei exila si ma vei trimite pe un ocean
Intr-o barca gaurita
Am sa desfid oceanul
Si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina.

Sau daca ma vei trimite in desertul Saharei
Unde nisipul dusmanos e fierbinte,
Deodata va sufla parfum de iasomie
Ca sa-mi umple serile pustii.

Ai uitat ca intr-una din primele noastre dimineti
Mi-ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul
Si ca tu ai fost cel care m-a invatat
Sa trag la tinta fara gres.

Si azi, daca vrei sa ma umpli de intuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am sa netezesc cerul
Si am sa umplu lumea de lumina intr-o noapte fara luna.

N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tacut ca o raza. Iar tu, mirat, n-ai sa stii
De unde vine revarsarea aceasta de lumina."

Tonight the sunset means so much

2010-07-23T21:12:00.002+03:00

I've never felt this emptiness before

Increderea

2010-07-14T18:55:00.000+03:00

A avea incredere in ceilalti e o dovada de putere dar si de incredere in tine. Atunci cand te deschizi in fata cuiva o faci stiind ca orice s-ar intampla tu ai putea sa treci peste o eventuala dezamagire si-ti asumi toare riscurile.
In plus, cum ar fi sa traim toata viata, zi de zi, cu gandul ca cel de langa noi ne minte? Suna foarte trist..nu-i asa?
Nu toti putem face asta, si in nici un caz cu toata lumea, dar stiu sigur ca avem nevoie de persoane in fata carora sa ne deschidem si in care sa avem incredere.
Increderea este un instrument cu ajutorul caruia se construieste si se traieste.

Criminal Minds

2010-07-08T01:58:00.002+03:00

Da...titlul are legatura cu serialul ce poarta acelasi nume. De cateva zile ma uit in fiecare zi, oricand imi gasesc timp liber, la cel putin 4 episoade. Cazuri peste cazuri, de-ti ramane inima in loc. Pentru mine e "the maximum thrill" ce pot suporta. Nu ma pot uita la vre-un film horror decat poate obligata si dupa ce-am avertizat pe toata lumea ca s-ar putea sa ma ascund sub pat, sa tip ca si cand totul s-ar intampla cu adevarat, sau sa ma ridic chiar in picioare de frica si emotie.
Problema e alta despre care vreau sa vorbesc. Ultimul episod vizionat a avut cele mai profunde implicatii psihologice dupa parerea mea. Dintre toate a reusit sa imi provoace acea neliniste si m-a facut sa ma intreb: Oare eu ce-as fi facut?
3 prietene foarte bune au fost rapite si lasate in frig, fara mancare si apa intr-un buncar. Li s-a spus ca salvarea depinde doar de ele, iar tot ce trebuie sa faca e sa decida."Una dintre voi trebuie sa moara! E alegerea voastra." Imi imaginez ca toata lumea crede ca nu ar fi in stare de asa ceva si ar alege sa moara de foame decat sa-si ucida unul din prieteni. Cel mai probabil e ca, la fel ca in serial, asta nu se va intampla. Cineva va muri in final. La inceput vei refuza categoric, dar pe masura ce timpul trece, foamea chinuindu-te nu vei mai cauta toate motivele pentru care sa nu faci ci pentru care sa faci. Instinctul de supravietuire e cel ce te va ghida de-acum incolo. Asta pana cand te salvezi si iti revine constiinta, trezita ca din somn. Un lucru ce te va urmari toata viata. Tot ce simteai, credeai despre tine,despre altii, nimic nu va mai fi la fel.
Acesta e cosmarul suprem. Recunosc ca am si plans de data asta cu cele mai adevarate lacrimi. Am reusit sa ma individualizez cumva cu victimele si parca am putut simti frustrarea, frica nemasurata, teroarea si m-a dezechilibrat emotional.
Oare tu ce-ai fi facut?

On fire

2010-06-06T14:34:00.001+03:00

Don't run

2010-06-01T20:36:00.003+03:00

Daca ploua nu-ti grabi pasii...! Si nu fugi in cautarea unui adapost cu capul ascuns intre umeri si inghebosat, caci ploaia tot va cadea asupra ta. Uita si de umbrela...Paseste pragul usii si priveste spre cer. Sa nu-ti fie ciuda pe picaturilor de apa care-ti spala fata, si-ti uda parul...Iti vei racori sufletul si simturile...pentru un moment vei fi unul cu natura.

Justify

2010-05-23T23:57:00.006+03:00

Uneori cand merg pe strada ma gasesc zambind ...Apoi intalnesc privirea suspicioasa a celorlati: "Oare ce gluma si-a amintit in mijlocul strazii?"..."Si-a amintit de cineva!"..."Oare rade de mine?"...

Dar cand se intampla am cea mai frumoasa zi...

The Picture of Dorian Gray - Oscar Wilde

2010-05-16T22:21:00.008+03:00

.
Sunt unele carti ce te marcheaza dezvaluindu-ti o lume noua, fantastica sau rupta din viata. Iti deschid ochii mintii sa poti vedea noi orizonturi. Si...ca un om orb ce vede pentru intaia oara soarele, devii prada luminii. Fugi de intuneric cautand stralucirea. Fugi de timp cautand nemurirea.

Romanul lui Oscar Wilde-Portretul lui Dorian Gray, pe care am avut dorinta si placerea de a-l citi in limba materna a autorului, dezvaluie cititorului drama omului pentru care tineretea si frumusetea devin singurele lucruri importante in viata.

"And beauty is a form of genius—
is higher, indeed, than genius, as it needs no explanation.
It is of the great facts of the world, like sunlight, or spring-time, or
the reflection in dark waters of that silver shell we call the moon. It
cannot be questioned. It has its divine right of sovereignty. It makes
princes of those who have it. People say sometimes that beauty is only
superficial.That may be so, but at least it is not so superficial as thought is.
It is only shallow people who do not judge by appearances.
The true mystery of the world is the visible, not the invisible. . ."

Odata cu crearea portretului, Dorian Gray imbratiseaza efectele frumusetii nealterate si a pacatului. Isi vinde sufletul in schimbul tineretii.

"How sad it is! I shall grow old, and horrible,
and dreadful. But this picture will remain always young. It
will never be older than this particular day of June...If it were
only the other way! If it were I who was to be always young, and the
picture that was to grow old! For that—for that—I would give everything!
Yes, there is nothing in the whole world I would not give!
I would give my soul for that!"

Cunoaste iubirea pentru o tanara actrita fascinanta ce joaca in rolurile personajelor lui Shakespeare.
“Sibyl Vane represented... all the heroines
of romance—that she was Desdemona one night, and Ophelia
the other; that if she died as Juliet, she came to life as Imogen.”

Insa aceasta pasiune sfarseste in moarte. Fata se sinucide chiar in noaptea cand isi sacrifica cariera, demnitatea in fata lui Dorian. Acesta realizeaza ca nu a mai ramas nimic in ea din persoana pe care o iubiea si o paraseste imediat dupa marturisirea lui Sibyl Vane:

“Dorian, Dorian,” she cried, “before I knew you, acting was the
one reality of my life. It was only in the theatre that I lived. I thought
that it was all true. I was Rosalind one night and Portia the other.
The joy of Beatrice was my joy, and the sorrows of Cordelia were
mine also. I believed in everything. The common people who acted
with me seemed to me to be godlike. The painted scenes were my
world. I knew nothing but shadows, and I thought them real.
To-night, for the first time in my life, I saw through the hollowness,
the sham, the silliness of the empty pageant in which I had always played.
To-night, for the first time, I became conscious that the Romeo was hideous,
and old, and painted, that the moonlight in the orchard was false, that the
scenery was vulgar, and that the words I had to speak were unreal,
were not my words, were not what I wanted to say. You had brought
me something higher, something of which all art is but a reflection.
You had made me understand what love really is."

Dorian ii refuza sacrificiul, raspunzand la declaratia de iubire cu revolta si dispret.

"Without your art, you are nothing.
I would have made you famous, splendid, magnificent. The
world would have worshipped you, and you would have borne my
name. What are you now? A third-rate actress with a pretty face."

A doua zi resimte vinovatie si decide sa se intoarca la Sibyl, dar e prea tarziu.

Somehow, now that it has
happened actually, and to me, it seems far too wonderful for tears.
Here is the first passionate love-letter I have ever written in my life.
Strange, that my first passionate love-letter should have been addressed
to a dead girl. Can they feel, I wonder, those white silent
people we call the dead? Sibyl! Can she feel, or know, or listen? Oh, how I loved her once! It seems years ago to me now. She was everything to me.
Then came that dreadful night—was it really only last night?—
when she played so badly, and my heart almostbroke.
She explained it all to me. It was terribly pathetic. But I was
not moved a bit. I thought her shallow.

Odata cu acest act, portretul sufera prima schimbare: devine imaginea constiintei lui Dorian.

"He felt that the time had really come for making his choice. Or had
his choice already been made? Yes, life had decided that for him—
life, and his own infinite curiosity about life. Eternal youth, infinite
passion, pleasures subtle and secret, wild joys and wilder sins—he
was to have all these things. The portrait was to bear the burden of his
shame: that was all."

Se altereaza cu fiecare fapta si gand rau, pe cand infatisarea lui Dorian ramane la fel de tanara si fascinanta. Traieste pentru placere, in placere.

"Live! Live the wonderful life that is in you! Let nothing be
lost upon you. Be always searching for new sensations. Be afraid of
nothing. . . . A new Hedonism—that is what our century wants.
You might be its visible symbol. With your personality there is nothing
you could not do. The world belongs to you for a season..."

Spre finalul cartii, Dorian isi accepta conditia de muritor. Incearca realizarea primei fapte bune, dar esueaza. Gandul ca sufletul sau nu are scapare si este definitiv corupt de egoism il impinge spre sinucidere.

"It would kill this monstrous soul-life, and without its hideous warnings, he
would be at peace."

E liniste si vreme rea

2010-05-16T21:44:00.001+03:00

8->

2010-05-10T09:18:00.009+03:00

You by the light
Is the greatest find
In a world full of wrong you're the thing that's right
Finally made it through the lonely to the other side

You said it again my heart's in motion
Every word feels like a shooting star
I'm at the edge of my emotions
Watching the shadows burning in the dark,
And I'm in love and I'm terrified.
For the first time in the last time
In my only life.

This could be good
It's already better than that
And nothing's worse than knowing
You're holding back
I could be all that you needed
If you let me try

I only said it cause i mean it
I only mean cause it's true
So don't you doubt what i've been dreaming
Cause it fills me up and holds me close
Whenever i'm without you

O furnica mica mica...

2010-04-28T09:11:00.004+03:00

Stiu ca zilele trecute spuneam ca "putem face ce dorim cu viata noastra,cand dorim, daca dorim"...dar acum (in urma celor intamplate) ma simt ca o furnica in acvariul unui copilas. Cum ar putea o furnica captiva sa-si depaseasca conditia? Sa scape din acvariu-va fi zdrobita fara mila. Poate reuseste sa se ascunda o vreme si sa savureze din firimiturile scapate pe covor, dar la un timp ori libertatea ori i se va parea prea grea si se va intoarce in acvariu implorand iertare pentru dezertatie, ori prea dulce si se va intoarce sa salveze si restul furnicilor captive, iar cel mai posibil nu va fi crezuta si nebagata in seama ori omorata de celelalte pentru indrazneala de a le oferi speranta in ceva mai bun. (Doar ganduri si idei ravasite de cursul natural al vietii...)
Recitind...mi-am adus aminte de Mitul Pesterii a lui Platon despre care am vorbit in liceu la ora de filosofie - se pare ca mi-a intrat cumva in subconstient.Cititi-l daca pana acum nu ati avut ocazia!

Long Way

2010-04-21T23:30:00.006+03:00

Calatorim cu gandul...prin lume, prin vise, iluzii si sperante. Uneori drumul e usor caci sta in firea noastra sa cutreieram, cu un tovaras la fel de aventurier ce isi imagineaza o destinatie asemanatoare cu a noastra... drumul e mai placut caci a ne
impartasi bucuriile e la randu-i o bucurie.
Alteori calatorim singuri...observam lumea, natura si minunatiile sale doar prin doi ochi...pana lipsa unui tovaras nu va mai apasa din cauza acelei frici de a ramane singuri si neinsemnati si vom putea aprecia eventualul, noul si singurul tovaras de drum pentru sufletul si mintea lui si nu ca pe acel scut necesar sa ne apere de singuratate, de noi insine.

2010-04-02T23:34:00.004+03:00

bad bad bad...

2010-03-25T16:35:00.004+02:00

Ca niciodata…sufletul vibreaza la intuneric. Binele nu incita, raul da, binele nu atrage in cursa pe nimeni si nemultumeste din cauza aceasta, pe cand raul sondeaza in adancul fiintei pentru resursele nebanuite de egoism, razbunare, ironie, tradare. Mintea, imaginatia lucreaza la cotele cele mai inalte pentru a umple sufletul de otrava. Inceputul e mai greu, dar incetul cu incetul constiinta adoarme si-ti zice: Ce e binele? Nu exista fapta buna fara egoism! Bunatatea e ipocrizie!
Simpatia este data mai putin celor care incearca sa ti-o castige, si mai mult o oferi celor care nu dau doi bani pe ea. Ti-a intors vreodata cineva spatele, dupa ce l-ai ajutat, i-ai fost umar de plans, cineva de care ti-a pasat atat de mult, cu care nu puteai fi rau pentru ca simteai ca are nevoie de cuvintele tale blande, pentru a se indrepta spre o persoana despre care ulterior iti povestea ca este nesimtita si rea? Rautatea atrage uneori mai multi oameni decat bunatatea...si poate ai observat: cate persoane cu care ai fost la un moment dat rau nu se intorc parca pentru o noua portie? si te intrebi de ce: pentru ca ii fascineaza gandul ca ei ar putea scoate la lumina binele din tine, pentru ca e una din modalitatile mai la indemana de a deveni un soi de eroi, si fata de ei insisi si fata de tine.

2010-03-25T16:29:00.001+02:00

-Look…Let me help you! You have the right to benefit of my expertise and teach you how to become one of the guys that the “elite” girls do love.
-That by being mean to them?!
-Sometimes…!
-But I’m not that kind of guy…and I don’t want to be. So maybe the “elite” girls just are not for me then…but one of these days I’m going to meet a girl who really loves me. Maybe she won’t be what do you call “hot”, but I’ll think that she’s beautiful and I’ll tell her so. I won’t be mean to her because I won’t have to play games with her. I’ll just be the guy that she can always count on and that will be enough and she’ll be “elite” to me.
(one tre hill quotes)

Learn my lesson

2010-03-23T23:21:00.001+02:00

Tonight the sunset means so much
The one thing that you know you'll never touch
Like the feeling, the real thing
I reach out for that sweet dream

But somehow the darkness wakes me up
I've felt this emptiness before
But all the times that I've been broken
I still run right back for more

You'd think that I'd learn my lesson by now
You'd think that I'd somehow figure out
That if you strike the match
You're bound to feel the flame

Stop and Stare

2010-02-07T12:03:00.003+02:00

Stateai pe holul lung asteptand..."ce?" te intrebai, iar apoi raspunsul se ivea, apropiindu-se. Trecand pe langa tine ramaneai fara suflare...erai fascinata. Si atat de mult iti doreai sa faci parte cat de putin din viata lui, incat iti era ciuda pe fiecare persoana ce era prin preajma sa, care avea prilejul sa-i vorbeasca, sa-l atinga, sa-i cunoasca universul. Te gandeai ca nimeni nu merita mai mult decat tine acest privilegiu, ca ei nu apreciaza cat ai putea aprecia tu fiecare minut petrecut in prezenta lui...Te credeai cel mai norocos om de pe pamant cand iti oferea o privire. Simteai ca esti in stare de orice, cu exceptia unui singur lucru: de a intra in universul sau...
Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si totusi se repeta, cu alte persoane, cu alte circumstante.

Intr-un liber schimb cu Universul

2010-01-09T18:04:00.002+02:00

Nu pot sa stau drept, merg cu toamna-n piept
Vantu-n toate ranile ma doare
Si pe orice drum, ca-ntr-un vers postum
Vine frunza in intampinare

Si-am sa-ti scriu scrisori pe tulpini de flori
De lumina stelelor patrunse
Si-un roman sa-ti scriu, folosind pe viu
Sub umbra de nuc, tincturi de frunze

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarba verde
Clipe indigo, care incotro
Sa n-avem motive de-a ne pierde

Frunze iti trimit, scrise cu grafit
Iar din albul iernii care vine
Ce sa-ti mai insir, frunzele-n delir
Te iubesc si ma gandesc la tine

Nu vad pe unde merg, frunze cad din cer
Si in tropot mi se-aude mersul
Scriu scrisori pe foi, lacrimez in ploi
Intr-un liber schimb cu universul

Te iubesc profund, nu ma mai ascund
In mine e toamna si ma doare
Ce sa-ti spun acum, cad frunze pe drum
Te astept cu multa nerabdare

Welcome

2009-12-13T20:05:00.010+02:00

Bine ai venit! Te asteptam! Trebuie sa povestim, multe lucruri am sa-ti spun de cand nu ne-am mai intalnit. Anul trecut ai plecat pe neasteptate, inainte de vreme, si trebuie sa recunosc ca mi-a parut bine, dar cu trecerea timpului ti-am tinut un dor nespus. In acest timp sperante au venit, tot acelea au trecut, dar unele le-am mai si pastrat. Vreau sa se termine...in echilibru. Cu tine incepe un nou an si trebuie sa-mi promiti ca-mi vei da un impuls chiar de la inceput, stii tu...unul moral! Te simt cam rece in aceasta vizita si parca ai avea nevoie de o imbratisare. Te rog descarca-ti gandurile peste natura moarta si plangi cu fulgi mari si desi. Acopera-ma cu tristetea ta caci te voi asculta! Vorbeste-mi prin flori de gheata!

Hold on to your tomorrow!

2009-11-04T19:19:00.006+02:00

Plecat mereu cu gandul departe! Stiu ca ti-ai dori sa gasesti sensul, dar va trebui sa mai rezisti putin, poate o luna, poate un an, doi. Inarmeaza-te cu rabdare cat cuprinde si servetele, caci lacrimi vor curge,dar din ce in ce mai putine. Sa nu incerci a te uita inapoi caci trebuie sa privesti spre zarea aceea...dulce, trandafirie. Si, nu te teme! Va fi langa tine cine trebuie sa fie,iar cand vei crede ca poate a incetat sa-i mai pese, fii sigur ca iti va urma cu privirea fiecare pas. Trist este ca asta se va intapla exact atunci cand vei avea cel mai mult nevoie de o incurajare din suflet.Cineva ti-o va darui, dar daca o vei primi in fuga, asteapta doar sa incetineasca. Fruntea sus si ofera-mi un zambet,un zambet increzator!

2009-10-23T18:51:00.005+03:00

Ce lucru epuizant sa ai sperante! Sa te gandesti doar la un drum, sa crezi: mai bun nici nu se poate!

I've always been a dreamer, I've had my head among the clouds...Now that I'm coming down, Won't ou be my solid ground?

2009-10-09T18:01:00.001+03:00

Perdeaua flutura in calea vantului iar mirosul de praf strabate camera pana la tine. Inspiri, si parca ti-e dor de o furtuna...

2009-09-27T12:30:00.004+03:00

"Nu exista om care sa poata tine zece minute o bucata de gheata in mana, strangand-o cu putere. Frigul se transmite catre izvoarele vietii cu o iuteala ucigatoare. Moartea ii vorbeste atunci vietii, ii spune taine intunecate, care ucid multe sentimente; caci in materie de sentimente, schimbarea oare nu e o moarte?"

2009-09-14T17:06:00.001+03:00

"Tot ceea ce iti poti imagina este real..."

2009-08-14T21:11:00.002+03:00

Shelter for my soul

2009-08-04T19:40:00.015+03:00

Scorpions - You and I
Asculta mai multe audio Muzica

Reamonn - Supergirl
Asculta mai multe audio Muzica

Bethany Joy Lenz - Halo
Asculta mai multe audio Muzica

the perishers - sway
Asculta mai multe audio Muzica

Ben Jelen - Come On
Asculta mai multe audio Muzica

Savage Garden - To the Moon and Back
Asculta mai multe audio Muzica

Laleh - Live tomorrow
Asculta mai multe audio Muzica

SARAH McLACHLAN - FALLEN
Asculta mai multe audio Muzica

Coldplay-In the Sun
Asculta mai multe audio Blog

Keane - Somewhere only we know
Asculta mai multe audio Muzica

Saliva - Rest In Pieces
Asculta mai multe audio Muzica

Royksopp - Only this moment
Asculta mai multe audio Muzica

Alesha Dixon-Breathe slow
Asculta mai multe audio Muzica

Cerf, Mitiska & Jaren
Asculta mai multe audio Muzica

Snow Patrol - Set the fire to the third bar
Asculta mai multe audio Muzica

Michael Jackson - You rock my world
Asculta mai multe audio Muzica

Vitas -Zvezda
Asculta mai multe audio Muzica

GHEORGHE ZAMFIR - THE LONELY SHEPHERD
Asculta mai multe audio Muzica

Nena & Kim Wilde
Asculta mai multe audio Muzica

ocarina
Asculta mai multe audio Muzica

Disappointed

2009-07-27T21:54:00.002+03:00

*E vacanta…dar parca nu s-ar zice…Azi m-am inregistrat la facultate si cica: “Esti OK!” A se intelege studenta cu acte in regula. Nu pot spune ca sunt entuziasmata in privinta stiintelor economice pe care voi avea ocazia sa le studiez , ci mai degraba in privinta noilor persoane pe care le voi cunoaste.
**Ma macina faptul ca nu am reusit sa ajung la intalnirea cu fostii mei colegi de liceu. Si cum de fiecare data s-a intamplat ceva care m-a marcat pe destul-timp-de-atunci-incolo …ma intreb ce am pierdut acum si chiar daca ma va pune cineva la curent oricum nu va avea acelasi farmec iar eu tot dezamagita voi ramane.
***Sa nu uiti ca am nevoie sa stiu ca te gandesti uneori la mine!

Running

2009-07-27T17:34:00.002+03:00

Peste 38 de grade Celsius…ce poti face pe canicula? Ce te-ar putea racori? Unde ai putea fugi? Cat de departe?
Iti amintesti de racoarea muntelui , pinii care ajung pana la cer, de cerul senin unde noaptea stelele iti par mai aproape si mai stralucitoare ca nicaieri altundeva, raul limpede si rece prin care treci descult, alunecand pe pietre. Si iti amintesti si tot iti amintesti pana nu mai este cale de intoarcere, nici nu mai incerci sa adormi caci te simti ca trezita dintr-un somn de zeci de zile. E miezul noptii… iti lipseste aerul, iar starea ta de spirit nu aduce deloc a bine. Ultima picatura de ratiune se evapora si ea din cauza caldurii, dispar si vesnicile motive care te impiedicau candva sa faci anumite lucruri dupa care sufletul tau tanjea. Ai decis! Planurile le vei face din mers…tot ce stii acum e ca vei pleca spre munte. Bagajele le faci automat, ca un robot ce a fost setat din fabrica special pentru indeplinirea acestei sarcini…See you after 3 days!

[I'm running out of patients
'Cause I can't believe what the hell
I'm hearing
And speaking of hell
It don't compare to this heat
That I am feeling]

Nervi de vara

2009-07-12T15:17:00.003+03:00

Ce noapte!...Ce zi!
Si afara ploua...ploua...de fapt mai mult decat cu picaturi mari si pure, ce cuprind in ele insasi esenta vietii, ploua cu tristete. De cate ori trebuie sa ma mai gandesc inainte de a face ceva? Sau poate spontaneitatea e raspunsul? Caci daca e asa se pare ca am proasta intuitie de a "repara" lucrurile mereu cu cheia gresita.
Atatea intrebari si atat de putine raspunsuri:-<

2009-06-25T10:31:00.001+03:00

ITI multumesc!!!

2009-06-20T11:13:00.001+03:00

Mi-e greu.

Flash-back

2009-06-18T09:59:00.008+03:00

AZI..hmm..da! azi! ma voi trezi din nou cu gandul spre acea excursie la munte. De fapt cred ca sunt vreo trei in total, ceea ce e bine, sansele cresc ca macar una sa se intample.
AZI..hmm..da! azi! imi voi aminti de sentimentul pe care il ai atunci cand iti pregatesti geanta de voyage pentru excursia din urmatoarea zi si esti atat de entuziasmat. Adormi tarziu, ceasul nu suna...noroc de un telefon binevoitor: -Unde esti? -In pat! -In 15 minute pleaca trenul! Moment in care ti se dau peste cap toate planurile pe care le aveai si tot programul dinainte bine stabilit. Alarmezi toata familia, il rogi pe tata sa te conduca el cu masina. Deabia daca ai timp sa pui piciorul in baie si sa arunci pe tine 2 haine. Zbori catre masina si il zoresti la 5 dimineata pe bunul tau parinte sa apese acceleratia in timp ce el iti reproseaza ca "tot timpul esti ametita".Biletele sunt deja cumparate...ai salvat 90 de secunde! Ai ajuns si la timp, si inca au mai ramas 2 minute. Intrebi curioasa unde sunt ceilalti "- Te asteptau in statie!" Dar pana la plecare sunteti in formula completa, si toate peste toate esti multumita ca ai reusit sa nimeresti si trenul si de prietenii preocupati de soarta ta. Drumul e lung...si nu te poti abtine sa nu scoti capul pe geam... parul iti falfaie, aerul te bate cu putere in fata, intorci capul si incerci sa inspiri o mica parte din lumea si natura pe langa care treci cu viteza. Dimineata e racoroasa, glumele la ordinea zilei si buna dispozitie umple rapid compartimentul cand toti realizeaza ca nu mai sunt in patul lor de-acasa ci pe o bancheta moale si murdara dintr-un tren, care are totusi farmecul ei. Timpul trece repede si se aude un strigat emotionat:"- Mai avem o statie!" Apoi fiecare nedumerit: "-Coboram aici! Sigur?" Pregatesti bagajele si te indrepti spre scara. E necesara o fotografie! Dar inca nu esti ACOLO...autobuzul te asteapta aproape plin. Incerci sa-ti faci loc, te scotocesti de bani pentru bilete. Nu ai marunt! Il rogi pe colegu sa dea si el pentru tine, ca va veti intelege voi dupa aceea. Impresionant este si mozaicul de persoane din vehicul, printre care poti auzi si un cocos care striga a dimineata. Toate bune si frumoase pana la urma..doar esti in directia potrivita! Pe geam ti se descopera treptat lumea in care te-ai aventurat si privesti insetat fiecare copac, rau, stanca abrupta ce trece pe langa tine, analizand fulgerator si cate un om care apare in peisaj. Tot ce vezi e sanatos si pur.
Un minut, 2, 3...45 si s-a oprit! Incerci sa cobori..te impiedici de bagaj dar cineva te ajuta! Primul gand: "E minunat! E necesara o fotografie!" Te uiti spre prieteni si ii vezi cu zambetul pana la urechi. Primul gest: o poza de grup, caci momentele de genul acesta nu apar ca ciupercile dupa ploaie.
Cazarea: Se deschid toate usile la toate camerele puse la dispozitie, le vizitezi fara sa omiti vreo una si in final o alegi pe cea cu peretii bleu si neaparat cu o priveliste senzationala daca iesi pe balcon. Colegii de camera nu se aleg, ci pur si simplu se intalnesc pe hol.
Ora mesei:
E de neuitat momentul zilei cand vei sta intr-o bucatarie si vei pregati de mancare pentru mai multe persoane decat poti numara pe 2 maini, infometate si satisfactia ca vor manca orice vei pregati fara mofturi si oricum, caci pe tren si in autobuz snacksurile nu au fost de-ajuns, iar aerul de munte da pofta de mancare. Ai la dispozitie toata bucataria si vreo 2 ore. Programul de bucatari a fost stabilit cu 2 zile inainte..asa ca toata lumea stie ce are de facut si cand. Partea cea mai frumoasa e ca iti intra pe usa si ajutoare. Se comunica impresii si se rade cu pofta. De poze nu mai are nimeni timp. Intre mese..ca bucatar..ai doar 1 ora jumate de colindat imprejurimile. N-ai mai vazut niciodata asa ceva! Esti uimit de fiecare fir de iarba. Te intorci plin de chef de munca, iar intr-un final toata lumea e multumita. Cine n-ar fi dupa un desert cu dulceata de coacaze rosii! Bucatarii primesc complimente si e timpul de umblat hai hui, bucuroasa ca de maine altcineva iti va lua locul.
De neuitat va fi acel parc pe care l-ai descoperit la 1 noaptea, si leaganul in care ti-ai eliminat o parte din acea energie pe care o primesti de la tot ce e in jurul tau. Te asezi pe iarba si privesti spre stele. Meditezi:"Cum ar fi sa ne aruncam in cer ca intr-o apa?"
In camera...cine vrea sa doarma separat sau chiar sa doarma? Se aduc saltelele de la celelalte paturi si se pun pe jos in camera ta. In cateva clipe nu mai ai pe unde calca. Muzica de la chitara e in fundal, cutia de ciocolata va sta pe jos. Se discuta pana in zori, iar ce pluteste in aer e doar prietenie.
Fiecare zi mai frumoasa decat alta se scurge ca raul pe langa care ai trecut si in care te-ai aruncat la o bataie cu apa. Te vei trezi apoi parca in acelasi compartiment de tren, dar care duce in directia "acasa". Vei simti totul ca pe un vis, dar fotografiile iti garanteaza ca nimic nu s-a pierdut din tot ce-ai trait. Ceea ce urmeaza..e bine stiut...iti vei aminti mereu de aceste clipe si vei surade de fiecare data!

The new M

2009-06-12T17:29:00.010+03:00

Stiu ca nu sunt cea mai buna prietena si poate nici cea mai buna fiica din lume, nici cea mai stralucita si nici macar cea mai visatoare, nici cea mai timida si cea mai curajoasa, nici sufletista ori cea mai amuzanta. Nu sunt nici cea mai muncitoare sau cea mai comoda, dar cu toate acestea mi-a ramas multumirea ca pot fi eu, comporta, vorbi exact asa cum simt ca trebuie sa o fac...dar azi nu mai pot spune nici macar asta. Mai nou cica sunt egoista...dar daca nimeni nu se gandeste la mine cineva trebuie sa o faca... nu? Sunt prea sensibila dar in acelasi timp indiferenta...imi exprim frustrarile fata de ceilalti intr-un mod nu prea elegant pentru simplul fapt ca fara parerile si sfaturile care se pretind a fi din prietenie ori vesnicile replici din partea acelora care chiar cred ca stiu ce gandesc eu sau care e cauza actiunilor mele:" tu crezi ca este asa!totul e in mintea ta!exagerezi! ti se pare! ai patit ceva? nu mai esti la fel! ce e cu tine?", viata mea ar fi mai buna. Un pic irascibila si sarcastica cand bunul simt intrece orice limita si rautacioasa cand vorbele nu se lovesc cu faptele iar acel "mi-e dor de tine" atat de des repetat nu face decat sa starneasca dezgust si respingere, iar daca as intreba "de ce?" mi s-ar raspunde cu o alta intrebare. Poti sa ma urasti sau sa ma iubesti...caci de aici incolo drumul e fara intoarcere.

Dedication

Nu am uitat!

2009-05-13T14:04:00.002+03:00

Mi se pare firesc
Visele imi soptesc:
"Ai uitat sa-i spui ..."

Stres

2009-05-11T00:21:00.005+03:00

Luciditatea iti supradimensioneaza trairile si suferinta. Micile incidente se hipertrofiaza, iau proportii catastrofale, detaliile devin importante si sunt analizate si reanalizate continuu. Ti-e frica de ridicol mai mult decat oricine, te adancesti in propria realitate subiectiva, dar unica valabila. Portretele celorlalti sunt deformate de sentimentele fluctuante de care esti cuprins. Imposibilitatea comunicarii face ca evadarea sa fie si ea imposibila, si te axezi pe viata interioara, iar tot ce vezi, ce auzi, ce simti...se rasfrange in interior. Poate nici nu ai motive intemeiate, ci doar o teribila pasiune pentru exagerare...te simti multumit caci esti capabil de a da noi sensuri, de a corela lucrurile intre ele, de a gasi cauza si de a intelege efectul...dar asta se va schimba odata ce toate lucrurile care aveau sens pentru tine, erau in stransa legatura respectand legile psihologiei umane, erau adevarate din perspectiva ta, vor fi negate...chiar de tine...

:)

2009-04-29T14:54:00.002+03:00

llénala de sol, llénala de mi...

Just let me be!

2009-04-26T17:33:00.006+03:00

One thing is clear
I wear a halo
I wear a halo when you look at me
But standing from here
You wouldn’t say so
You wouldn’t say so if you were me

S-au adunat multe in perioada asta, lucruri pe care am incercat sa le acopar mintindu-ma ca sunt OK, dar acum explodeaza toate odata iar un nor de tristete si realitate sta deasupra lor. Vroiam doar sa simt ca poate fi bine fara nici o schimbare, dar niciodata nu e de ajuns. Mereu e nevoie inca de ceva,aa..si paote inca ceva, dar stai..mai trebuie si asta!
Si simt ca mi-am pierdut controlul...tot ce pot face e sa sper ca voi avea putere sa merg impotriva vantului si sa nu ies prea "sifonata".

[E clar pentru mine!]

Happiness

2009-04-24T16:29:00.006+03:00

Supremul sentiment spre care toata lumea ascede...Filosofii au abordat aceasta tema inca din cele mai vechi timpuri, creand pareri controversate asupra modului in care ne raportam la acest sentiment unic. Blaise Pascal, in "Cugetari" vorbeste despre fericire ca fiind ceva la care se ajunge doar atunci cand esti impacat cu "propria mizerie", iar ca majoritatea lucrurilor este "un ceva" relativ. Nu toti cunoastem/ vom cunoaste fericirea in acelasi fel,prin aceleasi si datorita acelorasi lucruri, dar stiinta ca exista ne cuprinde sufletul si tanjim dupa el, ca si cand toata viata noastra ar depinde de aceasta realizare caci "daca n-ar exista fericirea altora nici nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra". Fericirea este traita cu atat mai mult cu cat suntem la un nivel superior fata de sistemul de valori, de oameni la care ne raportam si daca se intampla sa nu reusim sa atingem acest tel, viata noastra devine lipsita de sens.
Desi fiecare dintre noi ar trebui sa aiba propriul lui sistem de raportare, tindem sa avem unul comun, lucru ce implica in mod inconstient atingerea unei fericiri "artificiale".

[You will never be happy if you continue to search for what happiness consists of. You will never live if you are looking for the meaning of life.]

12 poem

2009-04-24T10:48:00.006+03:00

I am a dreamy child
I am the one who smiles
I am gentle like a touch of a soap bubble
I am a person who listens to the flowers' song
I am the one who dances to the moon's melody
I am daring like a waterfall
I am sensible like the lake's surface
I am the one who tries to understand herself
I am the one who loves to live and lives to love
I am counting the days
I am me

Make it mine

2009-04-23T18:05:00.001+03:00

Wake up everyone
How can you sleep at a time like this?
Unless the dreamer is the real you
Listen to your voice
The one that tells you to taste past the tip of your tongue
Leap and the net will appear

I don't wanna wake before
The dream is over
I'm gonna make it mine
Yes, I... I wanna own it
I'm gonna make it mine
Yes, I'll make it all mine

I keep my life on a heavy rotation
Requesting that it's lifting you up
Up, up and away
And over to a table at the gratitude café

And I am finally there
And all the angels they'll be singing
Ah la la la ah la la la I la la la la love this

And timing's everything,
and this time there's plenty
I am balancing,
Careful and steady,
And reveling in energy that everyone's emitting

Well, I don't wanna wait no more
Oh, I wanna celebrate the whole world
I'm gonna make it mine
Because I'm following your joy

Maybe this is my time

2009-04-01T16:31:00.000+03:00

E cald! E cald si e bine! Suspicios de bine...
Am trecut la etapa de reamenajare...si deja simt aerul proaspat din mine. E racoros dar cald...ma simt in viata, optimista, puternica.
Daca ma vei vedea zburand sa nu te mire!
Voi fi doar eu!
[cum ar fi sa ne aruncam in cer ca in mare?]

Cu sine...

2009-03-12T14:33:00.000+02:00

Unul din cele mai grele lucruri pentru un om este "sa fie obligat a trai cu sine si a se gandi la sine", iar din aceasta cauza, una din preocuparile lui principale este de a se uita pe sine insusi si a lasa timpul sa treaca fara reflectie, facand lucruri care sa-l distraga si sa-l impiedice sa se gandeasca la persoana lui.
Omul este permanent in cautare de activitati, caci sufletul nu gaseste in el nimic care sa-l multumeasca si sa nu-l amarasca, fiind principalul motiv pentru "a fugi" de a ramane cu el insusi. Omul este bucuros atunci cand acesta este impiedicat de a-si cerceta sufletul si uita de sine.
Avand pe umeri povara onorii si a bunurilor lui, chiar si a apropiatilor, omul ajunge sa se considere nefericit in momentul cand unul dintre aceste lucruri lipseste, caci a fost invatat inca din copilarie ca fara de acestea nu ar putea fi fericit si implinit.
Asa se explica, avand in vedere aceste lucruri, cum oamenii tanjesc dupa zgomotul si tumultul din lume: fiindca nu putem suporta singuratatea. Cautam linistea sufletelor noastre prin instinct, deasemenea distractii si ocupatii, care "formeaza in noi o confuzie astfel incat toata viata se scurge cautand linistea, luptand impotriva unor obstacole, iar cand le-am invins, aceasta liniste devine insuportabila."

Flower pot

2009-03-04T16:02:00.000+02:00

He is approaching..
from a far far far distance
how am i to express my shaking heart?
He.....
Stole my heart from the very start
and gave me an illness that i cannot recover from...

I want to become a flowerpot
I pray all the time
I want to become a flowerpot
That stands on his small window sill
Even if I won't be able to say a word
or expect anything

From time to time I'll receive
his smile and careness
And just watch his sleeping face

He's leaving
very far far far away
How am i supposed to soothe
these falling tears? He...
Stole my heart from the very start
And gave me an illness that i cannot recover

I want to become the flowerpot
I pray all the time
I want to become the flowerpot
That stands on his small window sill
Even if I won't be able to say a word
or expect anything

From time to time, I'll receive his smile and careness
And just watch his sleeping face

I want to become the flowerpot
That stands on his small window sill
Even if I won't be able to say a word
or expect anything
From time to time, I'll receive his smile and careness

Da! Da!

2009-02-28T15:04:00.000+02:00

Da!Da! Incepe o noua perioada...una mult asteptata de altfel. Desi ma bucuram si inainte de lucrurile marunte, deabia acum am constientizat cat de necesar, vital, e asta pentru mine. Voi face curatenie in tot ce e rau pe langa mine, ce ma intristeaza, ce ma dezamageste, ce ma minte si voi reamenaja totul in sinceritate, determinare, bunatate, iubire, prietenie, consecventa. Poate va fi mai greu decat pare...dar nu imi pasa, voi face tot ce imi sta in putinta si voi reusi. Dc? Pentru ca se merita. Ce viata e aia cand nimic din ce vezi in jurul tau nu e solid si se prelinge ca apa? Unde/la ce te intorci cand realizezi asta? La vise...la dorinte...la iubire. Pana la urma visele sunt tot ce mai raman "al nostru" zilele astea. Sunt ale mele si vor deveni realitate. Imi doresc sa spun "am trait frumos"!

Trebuie...

2009-02-20T00:21:00.000+02:00

Trebuie sa investim in sentimente! Peste ani cine isi va mai aduce aminte de truda si efortul depus inainte de acest amarat examen de bacalaureat? Liceul va ramane in amintire prin legaturile de suflet formate de-a lungul anilor, prin lectiile de viata, prin greselile facute fata de alte persoane si prin increderile castigate si pierdute, prin iubirile traite sau doar visate. Cine va mai pune pret pe notele mici si mediile "stricate"? Nimeni! Pentru ca vom sti ca s-a meritat! Dar vom regreta ca am facut, am simtit si trait mai putine lucruri decat stiam in sufletul nostru ca se putea...

Ce simti?

2009-02-20T00:15:00.001+02:00

"Sufletul meu e o fereastra deschisa pentru zborul...viselor tale!"
O melancolie de nedescris m-a cuprins cand am citit aceste cuvinte...nu gasesc o explicatie, si nici nu vreau. ceva ma face sa cred ca si-ar pierde tot farmecul. imi place sa consider ca asa isi va pastra misterul. E un amalgam de sentimente : romantism, singuratate, iubire, atasament, libertate, visare, credinta, nostalgie, daruire, sacrificiu, implinire ... ... ...
Tu ce simti?

Passive

2009-01-25T16:28:00.000+02:00

Nu te mai intoarce!!! Priveste inainte si lasa-ma sa fac acelasi lucru. Ar trebui sa fie usor, oricum nu a fost nimic bun...
[you're better off this way]

Noapte la mare, Noapte la munte

2009-01-08T16:04:00.000+02:00

Adorm cu "tine" si cu vara in gand. Peste cateva luni vom fi departe de tot. Ne vom face bagajele, vom lua cheile de la masina si vom face plinul visand la libertate. Apoi vom inchide ochii si vom trasa o linie de la un capat la altul al hartii si o vom urma fara abatere. Ne vom crede ce-i mai fericiti oameni de pe pamant alergand descult prin iarba. Vom privi spre soare si vom adormi sub cerul liber uitandu-ne la stele. Vom contempla munti si izvoare, marea albastra si curcubeul. Ma vei lasa sa te descopar doar cu o privire, sa te alint doar cu un cuvant si sa te iubesc doar cu o atingere. Ma voi arunca in ochii tai ca in mare si voi alege perle de dor doar pentru tine.

Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tale au gust de sare
Paru-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare, noapte la mare
Noapte la munte, noapte carpatina
Buzele tale au gust de rasina
Paru-ti miroase a flori si a fructe
Noapte la munte, noapte la munte

Buzele tale pe buzele mele
In intunericul noptii-s mai grele
Privirea ta e o flacara-n noapte
Zboruri de vise, siruri de soapte

Noapte la mare, noapte-nstelata
Inima mea e o scoica furata
Perla din ea e inima mea
Stai langa mine, te rog nu pleca

[last summer holiday photos]

Probabil nici una...

2009-01-06T11:36:00.000+02:00

Cand sunt cu tine simt nevoia sa ma comport exact asa cum nu iti place. Poate de vina e doar dorinta de a ma accepta oricum, sa treci cu vederea micile-mari gesturi spontane care te deruta. ...Tot ce vreau e sa nu te opresti in fata barierelor pe care eu insami ti le pun.
Ce sanse sunt? Probabil nici una... [moving on]

Not special enough...

2009-01-03T17:56:00.000+02:00

Ce curaj iti trebuie sa zici "nu esti nimic special"!?! atat de mare e egoul tau incat sa crezi ca nimeni nu poate fi la fel ca tine?
Nu crezi ca esti superficial? doar prin faptul asta iti limitezi orizonturile.
parca toti eram speciali...iar acum..o idee revolutionara ti-a trecut prin minte cum ca aceasta teorie ar fi gresita? da o sansa celor pe care ii intalnesti...o sa ramai uimit;)

blue feelings

2008-12-27T16:09:00.000+02:00

frig si frica...dor si doare

If you...

2008-12-05T13:23:00.000+02:00

If you dress nicely, he says you're a snob
if you dress sexy, he says you're a slut
If you argue with him, he says you're stubborn,
If you're quiet, he says you're stupid
If you call him, he says you're needy and clingy.
If he calls you, he says you should be grateful
If you don't love him, he'll try to win you
If you love him, he'll leave you.
If you don't fuck him, he'll say you don't love him,
If you do, he'll say you're easy.
If you tell him your problems, he'll say you're irritating,
If you don't, he'll say you don't trust him.
If you lecture him, he'll say you're bitchy,
If he lectures you, it's because he 'cares for you'.
If you break a promise, you can't be trusted,
If he breaks it, he had to
If you cheat, u expect it to be over
If he cheats, he expects to be given another chance
Either way.... you just never win!!!
[am gasit-o pe un site...adevarul e ca lucrurile astea se intampla foarte des in cazul nostru....si la sf...we just never win;))...si asta numai din cauza ca nu stim ce vrem.

You remind me of love

2008-11-29T19:56:00.000+02:00

when my soul is gray, nothing makes sense any more
i'm way up there and i don't know any more where i should go
where are so many shadows , there's also light
i run to you, i don't forget you
you know me and my true face

you remind me of love
i can see who you really are
you remind me of how it can be
what all the struggle's about - for power and money
what should i collect here in this world?
when I have to go, when my day has come
when my inner voice speaks to me
i'm deaf and don't hear it
then look at me and hold me

remind me of love
show me who you really are
remind me of how it can be
remind me of love
show me who you really are
remind me of how it can be
there is a path that's so far
and it ends in infinity
there is a river so long and beautiful
i can't see the end

Daca...

2008-11-25T11:36:00.000+02:00

"Vreau sa ma indragostesc de tine...si sa ma iubesti"

De cate ori ti s-a intamplat ca o persoana sa fie tot universul tau, dar altcineva sa reprezinte tot universul pentru ea? Fiecare dintre noi trecem prin asta, efectele asupra sufletului sunt pe cat de diverse pe atat de surpinzatoare: cineva se schimba in rau, cineva se schimba in bine, altcineva ia o postura indiferenta. In sfarsit, ne marcheaza intr-un fel sau altul. Suntem suma alegerilor noastre si suma alegerilor celorlati, ceea ce ne duce la spusele lui Sarte: "Infernul este celalalt". Fiecare alegere ne influenteaza ori in mod direct ori in mod indirect, dar mai devreme sau mai tarziu se pot vedea urmarile. Totul se aseamana cu efectul bulgarelui de zapada...se aduna se aduna...si in final te izbeste.
Cun ar fi fost daca intr-o zi, mergand pe strada ai fi ales sa schimbi privirea in partea dreapta? Poate nu ar mai fi trecut neobservata pe langa tine iubirea!
Cum ar fi fost daca in loc sa astepti sa iti sune telefonul ai fi fost tu cel/cea care ar fi dat, poate, telefonul "salvator"?
Cum ar fi fost daca alegeai alte cuvinte atunci cand te-ai certat cu cineva?
Cum ar fi fost daca erai sincer?
Cum ar fi fost daca nu asteptai momentul potrivit? [niciodata nu este un moment potrivit...]
Cu siguranta multe nu mai erau asa cum sunt acum. Poate ca "m-as fi indragostit de tine...si m-ai fi iubit!"

P.S.

2008-11-22T23:01:00.000+02:00

* A fost nevoie sa am rabdare ca sa inteleg adevarul.Ce e ciudat e ca mereu m-am vazut ca o persoana lipsita de rabdare, dar se pare ca mi s-a dovedit contrariu.

* ” Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz,
Desigur că la noapte un tei am să visez.
Iar dacă se întâmplă să întâlnesc un tei
Desigur, toată noaptea visez la ochii tăi.”

* Am riscat sa par ce nu sunt...si am pierdut.

Smile and love for me...

2008-11-04T00:21:00.000+02:00

Vreau doar sa-ti las un gand:
Timpul nu a fost cu noi
Dar poate undeva, candva ne vom vedea
Si daca ma vei zari trecand pe langa tine
Nu ezita, opreste-ma
Nu ezita, priveste-ma
Voi ingheta…
Vei ingheta…
Doar amintirile se vor misca…

Am regasit aceste versuri scrise pe ultima foaie a unui caiet si mi-au revenit aproape instantaneu mii de amintiri pastrate in cele mai prafuite colturi din "vechea camera a celor trecute". Sentimente,actiuni asociate inevitabil cu treptele maturizarii...cat de mult am crescut...si totusi parca am ramas acelasi copil. Vreau...Ma supar...Ma bucur...Ma alint...Ma stapanesc...Ma entuziasmez.