bad bad bad...

Ca niciodata…sufletul vibreaza la intuneric. Binele nu incita, raul da, binele nu atrage in cursa pe nimeni si nemultumeste din cauza aceasta, pe cand raul sondeaza in adancul fiintei pentru resursele nebanuite de egoism, razbunare, ironie, tradare. Mintea, imaginatia lucreaza la cotele cele mai inalte pentru a umple sufletul de otrava. Inceputul e mai greu, dar incetul cu incetul constiinta adoarme si-ti zice: Ce e binele? Nu exista fapta buna fara egoism! Bunatatea e ipocrizie!
Simpatia este data mai putin celor care incearca sa ti-o castige, si mai mult o oferi celor care nu dau doi bani pe ea. Ti-a intors vreodata cineva spatele, dupa ce l-ai ajutat, i-ai fost umar de plans, cineva de care ti-a pasat atat de mult, cu care nu puteai fi rau pentru ca simteai ca are nevoie de cuvintele tale blande, pentru a se indrepta spre o persoana despre care ulterior iti povestea ca este nesimtita si rea? Rautatea atrage uneori mai multi oameni decat bunatatea...si poate ai observat: cate persoane cu care ai fost la un moment dat rau nu se intorc parca pentru o noua portie? si te intrebi de ce: pentru ca ii fascineaza gandul ca ei ar putea scoate la lumina binele din tine, pentru ca e una din modalitatile mai la indemana de a deveni un soi de eroi, si fata de ei insisi si fata de tine.

-Look…Let me help you! You have the right to benefit of my expertise and teach you how to become one of the guys that the “elite” girls do love.
-That by being mean to them?!
-Sometimes…!
-But I’m not that kind of guy…and I don’t want to be. So maybe the “elite” girls just are not for me then…but one of these days I’m going to meet a girl who really loves me. Maybe she won’t be what do you call “hot”, but I’ll think that she’s beautiful and I’ll tell her so. I won’t be mean to her because I won’t have to play games with her. I’ll just be the guy that she can always count on and that will be enough and she’ll be “elite” to me.
(one tre hill quotes)

Learn my lesson

Tonight the sunset means so much
The one thing that you know you'll never touch
Like the feeling, the real thing
I reach out for that sweet dream

But somehow the darkness wakes me up
I've felt this emptiness before
But all the times that I've been broken
I still run right back for more

You'd think that I'd learn my lesson by now
You'd think that I'd somehow figure out
That if you strike the match
You're bound to feel the flame

Stop and Stare

Stateai pe holul lung asteptand..."ce?" te intrebai, iar apoi raspunsul se ivea, apropiindu-se. Trecand pe langa tine ramaneai fara suflare...erai fascinata. Si atat de mult iti doreai sa faci parte cat de putin din viata lui, incat iti era ciuda pe fiecare persoana ce era prin preajma sa, care avea prilejul sa-i vorbeasca, sa-l atinga, sa-i cunoasca universul. Te gandeai ca nimeni nu merita mai mult decat tine acest privilegiu, ca ei nu apreciaza cat ai putea aprecia tu fiecare minut petrecut in prezenta lui...Te credeai cel mai norocos om de pe pamant cand iti oferea o privire. Simteai ca esti in stare de orice, cu exceptia unui singur lucru: de a intra in universul sau...
Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si totusi se repeta, cu alte persoane, cu alte circumstante.

Intr-un liber schimb cu Universul

Nu pot sa stau drept, merg cu toamna-n piept
Vantu-n toate ranile ma doare
Si pe orice drum, ca-ntr-un vers postum
Vine frunza in intampinare

Si-am sa-ti scriu scrisori pe tulpini de flori
De lumina stelelor patrunse
Si-un roman sa-ti scriu, folosind pe viu
Sub umbra de nuc, tincturi de frunze

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarba verde
Clipe indigo, care incotro
Sa n-avem motive de-a ne pierde

Frunze iti trimit, scrise cu grafit
Iar din albul iernii care vine
Ce sa-ti mai insir, frunzele-n delir
Te iubesc si ma gandesc la tine

Nu vad pe unde merg, frunze cad din cer
Si in tropot mi se-aude mersul
Scriu scrisori pe foi, lacrimez in ploi
Intr-un liber schimb cu universul

Te iubesc profund, nu ma mai ascund
In mine e toamna si ma doare
Ce sa-ti spun acum, cad frunze pe drum
Te astept cu multa nerabdare

Welcome

Bine ai venit! Te asteptam! Trebuie sa povestim, multe lucruri am sa-ti spun de cand nu ne-am mai intalnit. Anul trecut ai plecat pe neasteptate, inainte de vreme, si trebuie sa recunosc ca mi-a parut bine, dar cu trecerea timpului ti-am tinut un dor nespus. In acest timp sperante au venit, tot acelea au trecut, dar unele le-am mai si pastrat. Vreau sa se termine...in echilibru. Cu tine incepe un nou an si trebuie sa-mi promiti ca-mi vei da un impuls chiar de la inceput, stii tu...unul moral! Te simt cam rece in aceasta vizita si parca ai avea nevoie de o imbratisare. Te rog descarca-ti gandurile peste natura moarta si plangi cu fulgi mari si desi. Acopera-ma cu tristetea ta caci te voi asculta! Vorbeste-mi prin flori de gheata!

Hold on to your tomorrow!

Plecat mereu cu gandul departe! Stiu ca ti-ai dori sa gasesti sensul, dar va trebui sa mai rezisti putin, poate o luna, poate un an, doi. Inarmeaza-te cu rabdare cat cuprinde si servetele, caci lacrimi vor curge,dar din ce in ce mai putine. Sa nu incerci a te uita inapoi caci trebuie sa privesti spre zarea aceea...dulce, trandafirie. Si, nu te teme! Va fi langa tine cine trebuie sa fie,iar cand vei crede ca poate a incetat sa-i mai pese, fii sigur ca iti va urma cu privirea fiecare pas. Trist este ca asta se va intapla exact atunci cand vei avea cel mai mult nevoie de o incurajare din suflet.Cineva ti-o va darui, dar daca o vei primi in fuga, asteapta doar sa incetineasca. Fruntea sus si ofera-mi un zambet,un zambet increzator!

Ce lucru epuizant sa ai sperante! Sa te gandesti doar la un drum, sa crezi: mai bun nici nu se poate!

I've always been a dreamer, I've had my head among the clouds...Now that I'm coming down, Won't ou be my solid ground?

Perdeaua flutura in calea vantului iar mirosul de praf strabate camera pana la tine. Inspiri, si parca ti-e dor de o furtuna...

"Nu exista om care sa poata tine zece minute o bucata de gheata in mana, strangand-o cu putere. Frigul se transmite catre izvoarele vietii cu o iuteala ucigatoare. Moartea ii vorbeste atunci vietii, ii spune taine intunecate, care ucid multe sentimente; caci in materie de sentimente, schimbarea oare nu e o moarte?"

"Tot ceea ce iti poti imagina este real..."

Shelter for my soul

Scorpions - You and I
Asculta mai multe audio Muzica


Reamonn - Supergirl
Asculta mai multe audio Muzica


Bethany Joy Lenz - Halo
Asculta mai multe audio Muzica


the perishers - sway
Asculta mai multe audio Muzica


Ben Jelen - Come On
Asculta mai multe audio Muzica


Savage Garden - To the Moon and Back
Asculta mai multe audio Muzica


Laleh - Live tomorrow
Asculta mai multe audio Muzica


SARAH McLACHLAN - FALLEN
Asculta mai multe audio Muzica


Coldplay-In the Sun
Asculta mai multe audio Blog



Keane - Somewhere only we know
Asculta mai multe audio Muzica


Saliva - Rest In Pieces
Asculta mai multe audio Muzica


Royksopp - Only this moment
Asculta mai multe audio Muzica


Alesha Dixon-Breathe slow
Asculta mai multe audio Muzica


Cerf, Mitiska & Jaren
Asculta mai multe audio Muzica


Snow Patrol - Set the fire to the third bar
Asculta mai multe audio Muzica


Michael Jackson - You rock my world
Asculta mai multe audio Muzica


Vitas -Zvezda
Asculta mai multe audio Muzica


GHEORGHE ZAMFIR - THE LONELY SHEPHERD
Asculta mai multe audio Muzica


Nena & Kim Wilde
Asculta mai multe audio Muzica


ocarina
Asculta mai multe audio Muzica

Disappointed

*E vacanta…dar parca nu s-ar zice…Azi m-am inregistrat la facultate si cica: “Esti OK!” A se intelege studenta cu acte in regula. Nu pot spune ca sunt entuziasmata in privinta stiintelor economice pe care voi avea ocazia sa le studiez , ci mai degraba in privinta noilor persoane pe care le voi cunoaste.
**Ma macina faptul ca nu am reusit sa ajung la intalnirea cu fostii mei colegi de liceu. Si cum de fiecare data s-a intamplat ceva care m-a marcat pe destul-timp-de-atunci-incolo …ma intreb ce am pierdut acum si chiar daca ma va pune cineva la curent oricum nu va avea acelasi farmec iar eu tot dezamagita voi ramane.
***Sa nu uiti ca am nevoie sa stiu ca te gandesti uneori la mine!

Running

Peste 38 de grade Celsius…ce poti face pe canicula? Ce te-ar putea racori? Unde ai putea fugi? Cat de departe?
Iti amintesti de racoarea muntelui , pinii care ajung pana la cer, de cerul senin unde noaptea stelele iti par mai aproape si mai stralucitoare ca nicaieri altundeva, raul limpede si rece prin care treci descult, alunecand pe pietre. Si iti amintesti si tot iti amintesti pana nu mai este cale de intoarcere, nici nu mai incerci sa adormi caci te simti ca trezita dintr-un somn de zeci de zile. E miezul noptii… iti lipseste aerul, iar starea ta de spirit nu aduce deloc a bine. Ultima picatura de ratiune se evapora si ea din cauza caldurii, dispar si vesnicile motive care te impiedicau candva sa faci anumite lucruri dupa care sufletul tau tanjea. Ai decis! Planurile le vei face din mers…tot ce stii acum e ca vei pleca spre munte. Bagajele le faci automat, ca un robot ce a fost setat din fabrica special pentru indeplinirea acestei sarcini…See you after 3 days!

[I'm running out of patients
'Cause I can't believe what the hell
I'm hearing
And speaking of hell
It don't compare to this heat
That I am feeling]

Nervi de vara

Ce noapte!...Ce zi!
Si afara ploua...ploua...de fapt mai mult decat cu picaturi mari si pure, ce cuprind in ele insasi esenta vietii, ploua cu tristete. De cate ori trebuie sa ma mai gandesc inainte de a face ceva? Sau poate spontaneitatea e raspunsul? Caci daca e asa se pare ca am proasta intuitie de a "repara" lucrurile mereu cu cheia gresita.
Atatea intrebari si atat de putine raspunsuri:-<

ITI multumesc!!!

Mi-e greu.

Flash-back

AZI..hmm..da! azi! ma voi trezi din nou cu gandul spre acea excursie la munte. De fapt cred ca sunt vreo trei in total, ceea ce e bine, sansele cresc ca macar una sa se intample.
AZI..hmm..da! azi! imi voi aminti de sentimentul pe care il ai atunci cand iti pregatesti geanta de voyage pentru excursia din urmatoarea zi si esti atat de entuziasmat. Adormi tarziu, ceasul nu suna...noroc de un telefon binevoitor: -Unde esti? -In pat! -In 15 minute pleaca trenul! Moment in care ti se dau peste cap toate planurile pe care le aveai si tot programul dinainte bine stabilit. Alarmezi toata familia, il rogi pe tata sa te conduca el cu masina. Deabia daca ai timp sa pui piciorul in baie si sa arunci pe tine 2 haine. Zbori catre masina si il zoresti la 5 dimineata pe bunul tau parinte sa apese acceleratia in timp ce el iti reproseaza ca "tot timpul esti ametita".Biletele sunt deja cumparate...ai salvat 90 de secunde! Ai ajuns si la timp, si inca au mai ramas 2 minute. Intrebi curioasa unde sunt ceilalti "- Te asteptau in statie!" Dar pana la plecare sunteti in formula completa, si toate peste toate esti multumita ca ai reusit sa nimeresti si trenul si de prietenii preocupati de soarta ta. Drumul e lung...si nu te poti abtine sa nu scoti capul pe geam... parul iti falfaie, aerul te bate cu putere in fata, intorci capul si incerci sa inspiri o mica parte din lumea si natura pe langa care treci cu viteza. Dimineata e racoroasa, glumele la ordinea zilei si buna dispozitie umple rapid compartimentul cand toti realizeaza ca nu mai sunt in patul lor de-acasa ci pe o bancheta moale si murdara dintr-un tren, care are totusi farmecul ei. Timpul trece repede si se aude un strigat emotionat:"- Mai avem o statie!" Apoi fiecare nedumerit: "-Coboram aici! Sigur?" Pregatesti bagajele si te indrepti spre scara. E necesara o fotografie! Dar inca nu esti ACOLO...autobuzul te asteapta aproape plin. Incerci sa-ti faci loc, te scotocesti de bani pentru bilete. Nu ai marunt! Il rogi pe colegu sa dea si el pentru tine, ca va veti intelege voi dupa aceea. Impresionant este si mozaicul de persoane din vehicul, printre care poti auzi si un cocos care striga a dimineata. Toate bune si frumoase pana la urma..doar esti in directia potrivita! Pe geam ti se descopera treptat lumea in care te-ai aventurat si privesti insetat fiecare copac, rau, stanca abrupta ce trece pe langa tine, analizand fulgerator si cate un om care apare in peisaj. Tot ce vezi e sanatos si pur.
Un minut, 2, 3...45 si s-a oprit! Incerci sa cobori..te impiedici de bagaj dar cineva te ajuta! Primul gand: "E minunat! E necesara o fotografie!" Te uiti spre prieteni si ii vezi cu zambetul pana la urechi. Primul gest: o poza de grup, caci momentele de genul acesta nu apar ca ciupercile dupa ploaie.
Cazarea: Se deschid toate usile la toate camerele puse la dispozitie, le vizitezi fara sa omiti vreo una si in final o alegi pe cea cu peretii bleu si neaparat cu o priveliste senzationala daca iesi pe balcon. Colegii de camera nu se aleg, ci pur si simplu se intalnesc pe hol.
Ora mesei:
E de neuitat momentul zilei cand vei sta intr-o bucatarie si vei pregati de mancare pentru mai multe persoane decat poti numara pe 2 maini, infometate si satisfactia ca vor manca orice vei pregati fara mofturi si oricum, caci pe tren si in autobuz snacksurile nu au fost de-ajuns, iar aerul de munte da pofta de mancare. Ai la dispozitie toata bucataria si vreo 2 ore. Programul de bucatari a fost stabilit cu 2 zile inainte..asa ca toata lumea stie ce are de facut si cand. Partea cea mai frumoasa e ca iti intra pe usa si ajutoare. Se comunica impresii si se rade cu pofta. De poze nu mai are nimeni timp. Intre mese..ca bucatar..ai doar 1 ora jumate de colindat imprejurimile. N-ai mai vazut niciodata asa ceva! Esti uimit de fiecare fir de iarba. Te intorci plin de chef de munca, iar intr-un final toata lumea e multumita. Cine n-ar fi dupa un desert cu dulceata de coacaze rosii! Bucatarii primesc complimente si e timpul de umblat hai hui, bucuroasa ca de maine altcineva iti va lua locul.
De neuitat va fi acel parc pe care l-ai descoperit la 1 noaptea, si leaganul in care ti-ai eliminat o parte din acea energie pe care o primesti de la tot ce e in jurul tau. Te asezi pe iarba si privesti spre stele. Meditezi:"Cum ar fi sa ne aruncam in cer ca intr-o apa?"
In camera...cine vrea sa doarma separat sau chiar sa doarma? Se aduc saltelele de la celelalte paturi si se pun pe jos in camera ta. In cateva clipe nu mai ai pe unde calca. Muzica de la chitara e in fundal, cutia de ciocolata va sta pe jos. Se discuta pana in zori, iar ce pluteste in aer e doar prietenie.
Fiecare zi mai frumoasa decat alta se scurge ca raul pe langa care ai trecut si in care te-ai aruncat la o bataie cu apa. Te vei trezi apoi parca in acelasi compartiment de tren, dar care duce in directia "acasa". Vei simti totul ca pe un vis, dar fotografiile iti garanteaza ca nimic nu s-a pierdut din tot ce-ai trait. Ceea ce urmeaza..e bine stiut...iti vei aminti mereu de aceste clipe si vei surade de fiecare data!

The new M

Stiu ca nu sunt cea mai buna prietena si poate nici cea mai buna fiica din lume, nici cea mai stralucita si nici macar cea mai visatoare, nici cea mai timida si cea mai curajoasa, nici sufletista ori cea mai amuzanta. Nu sunt nici cea mai muncitoare sau cea mai comoda, dar cu toate acestea mi-a ramas multumirea ca pot fi eu, comporta, vorbi exact asa cum simt ca trebuie sa o fac...dar azi nu mai pot spune nici macar asta. Mai nou cica sunt egoista...dar daca nimeni nu se gandeste la mine cineva trebuie sa o faca... nu? Sunt prea sensibila dar in acelasi timp indiferenta...imi exprim frustrarile fata de ceilalti intr-un mod nu prea elegant pentru simplul fapt ca fara parerile si sfaturile care se pretind a fi din prietenie ori vesnicile replici din partea acelora care chiar cred ca stiu ce gandesc eu sau care e cauza actiunilor mele:" tu crezi ca este asa!totul e in mintea ta!exagerezi! ti se pare! ai patit ceva? nu mai esti la fel! ce e cu tine?", viata mea ar fi mai buna. Un pic irascibila si sarcastica cand bunul simt intrece orice limita si rautacioasa cand vorbele nu se lovesc cu faptele iar acel "mi-e dor de tine" atat de des repetat nu face decat sa starneasca dezgust si respingere, iar daca as intreba "de ce?" mi s-ar raspunde cu o alta intrebare.  Poti sa ma urasti sau sa ma iubesti...caci de aici incolo drumul e fara intoarcere.  

Dedication