Unul din cele mai grele lucruri pentru un om este "sa fie obligat a trai cu sine si a se gandi la sine", iar din aceasta cauza, una din preocuparile lui principale este de a se uita pe sine insusi si a lasa timpul sa treaca fara reflectie, facand lucruri care sa-l distraga si sa-l impiedice sa se gandeasca la persoana lui.
Omul este permanent in cautare de activitati, caci sufletul nu gaseste in el nimic care sa-l multumeasca si sa nu-l amarasca, fiind principalul motiv pentru "a fugi" de a ramane cu el insusi. Omul este bucuros atunci cand acesta este impiedicat de a-si cerceta sufletul si uita de sine.
Avand pe umeri povara onorii si a bunurilor lui, chiar si a apropiatilor, omul ajunge sa se considere nefericit in momentul cand unul dintre aceste lucruri lipseste, caci a fost invatat inca din copilarie ca fara de acestea nu ar putea fi fericit si implinit.
Asa se explica, avand in vedere aceste lucruri, cum oamenii tanjesc dupa zgomotul si tumultul din lume: fiindca nu putem suporta singuratatea. Cautam linistea sufletelor noastre prin instinct, deasemenea distractii si ocupatii, care "formeaza in noi o confuzie astfel incat toata viata se scurge cautand linistea, luptand impotriva unor obstacole, iar cand le-am invins, aceasta liniste devine insuportabila."
