duminică, 7 februarie 2010

Stop and Stare




Stateai pe holul lung asteptand..."ce?" te intrebai, iar apoi raspunsul se ivea, apropiindu-se. Trecand pe langa tine ramaneai fara suflare...erai fascinata. Si atat de mult iti doreai sa faci parte cat de putin din viata lui, incat iti era ciuda pe fiecare persoana ce era prin preajma sa, care avea prilejul sa-i vorbeasca, sa-l atinga, sa-i cunoasca universul. Te gandeai ca nimeni nu merita mai mult decat tine acest privilegiu, ca ei nu apreciaza cat ai putea aprecia tu fiecare minut petrecut in prezenta lui...Te credeai cel mai norocos om de pe pamant cand iti oferea o privire. Simteai ca esti in stare de orice, cu exceptia unui singur lucru: de a intra in universul sau...
Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si totusi se repeta, cu alte persoane, cu alte circumstante.