ITI multumesc!!!

Mi-e greu.

Flash-back

AZI..hmm..da! azi! ma voi trezi din nou cu gandul spre acea excursie la munte. De fapt cred ca sunt vreo trei in total, ceea ce e bine, sansele cresc ca macar una sa se intample.
AZI..hmm..da! azi! imi voi aminti de sentimentul pe care il ai atunci cand iti pregatesti geanta de voyage pentru excursia din urmatoarea zi si esti atat de entuziasmat. Adormi tarziu, ceasul nu suna...noroc de un telefon binevoitor: -Unde esti? -In pat! -In 15 minute pleaca trenul! Moment in care ti se dau peste cap toate planurile pe care le aveai si tot programul dinainte bine stabilit. Alarmezi toata familia, il rogi pe tata sa te conduca el cu masina. Deabia daca ai timp sa pui piciorul in baie si sa arunci pe tine 2 haine. Zbori catre masina si il zoresti la 5 dimineata pe bunul tau parinte sa apese acceleratia in timp ce el iti reproseaza ca "tot timpul esti ametita".Biletele sunt deja cumparate...ai salvat 90 de secunde! Ai ajuns si la timp, si inca au mai ramas 2 minute. Intrebi curioasa unde sunt ceilalti "- Te asteptau in statie!" Dar pana la plecare sunteti in formula completa, si toate peste toate esti multumita ca ai reusit sa nimeresti si trenul si de prietenii preocupati de soarta ta. Drumul e lung...si nu te poti abtine sa nu scoti capul pe geam... parul iti falfaie, aerul te bate cu putere in fata, intorci capul si incerci sa inspiri o mica parte din lumea si natura pe langa care treci cu viteza. Dimineata e racoroasa, glumele la ordinea zilei si buna dispozitie umple rapid compartimentul cand toti realizeaza ca nu mai sunt in patul lor de-acasa ci pe o bancheta moale si murdara dintr-un tren, care are totusi farmecul ei. Timpul trece repede si se aude un strigat emotionat:"- Mai avem o statie!" Apoi fiecare nedumerit: "-Coboram aici! Sigur?" Pregatesti bagajele si te indrepti spre scara. E necesara o fotografie! Dar inca nu esti ACOLO...autobuzul te asteapta aproape plin. Incerci sa-ti faci loc, te scotocesti de bani pentru bilete. Nu ai marunt! Il rogi pe colegu sa dea si el pentru tine, ca va veti intelege voi dupa aceea. Impresionant este si mozaicul de persoane din vehicul, printre care poti auzi si un cocos care striga a dimineata. Toate bune si frumoase pana la urma..doar esti in directia potrivita! Pe geam ti se descopera treptat lumea in care te-ai aventurat si privesti insetat fiecare copac, rau, stanca abrupta ce trece pe langa tine, analizand fulgerator si cate un om care apare in peisaj. Tot ce vezi e sanatos si pur.
Un minut, 2, 3...45 si s-a oprit! Incerci sa cobori..te impiedici de bagaj dar cineva te ajuta! Primul gand: "E minunat! E necesara o fotografie!" Te uiti spre prieteni si ii vezi cu zambetul pana la urechi. Primul gest: o poza de grup, caci momentele de genul acesta nu apar ca ciupercile dupa ploaie.
Cazarea: Se deschid toate usile la toate camerele puse la dispozitie, le vizitezi fara sa omiti vreo una si in final o alegi pe cea cu peretii bleu si neaparat cu o priveliste senzationala daca iesi pe balcon. Colegii de camera nu se aleg, ci pur si simplu se intalnesc pe hol.
Ora mesei:
E de neuitat momentul zilei cand vei sta intr-o bucatarie si vei pregati de mancare pentru mai multe persoane decat poti numara pe 2 maini, infometate si satisfactia ca vor manca orice vei pregati fara mofturi si oricum, caci pe tren si in autobuz snacksurile nu au fost de-ajuns, iar aerul de munte da pofta de mancare. Ai la dispozitie toata bucataria si vreo 2 ore. Programul de bucatari a fost stabilit cu 2 zile inainte..asa ca toata lumea stie ce are de facut si cand. Partea cea mai frumoasa e ca iti intra pe usa si ajutoare. Se comunica impresii si se rade cu pofta. De poze nu mai are nimeni timp. Intre mese..ca bucatar..ai doar 1 ora jumate de colindat imprejurimile. N-ai mai vazut niciodata asa ceva! Esti uimit de fiecare fir de iarba. Te intorci plin de chef de munca, iar intr-un final toata lumea e multumita. Cine n-ar fi dupa un desert cu dulceata de coacaze rosii! Bucatarii primesc complimente si e timpul de umblat hai hui, bucuroasa ca de maine altcineva iti va lua locul.
De neuitat va fi acel parc pe care l-ai descoperit la 1 noaptea, si leaganul in care ti-ai eliminat o parte din acea energie pe care o primesti de la tot ce e in jurul tau. Te asezi pe iarba si privesti spre stele. Meditezi:"Cum ar fi sa ne aruncam in cer ca intr-o apa?"
In camera...cine vrea sa doarma separat sau chiar sa doarma? Se aduc saltelele de la celelalte paturi si se pun pe jos in camera ta. In cateva clipe nu mai ai pe unde calca. Muzica de la chitara e in fundal, cutia de ciocolata va sta pe jos. Se discuta pana in zori, iar ce pluteste in aer e doar prietenie.
Fiecare zi mai frumoasa decat alta se scurge ca raul pe langa care ai trecut si in care te-ai aruncat la o bataie cu apa. Te vei trezi apoi parca in acelasi compartiment de tren, dar care duce in directia "acasa". Vei simti totul ca pe un vis, dar fotografiile iti garanteaza ca nimic nu s-a pierdut din tot ce-ai trait. Ceea ce urmeaza..e bine stiut...iti vei aminti mereu de aceste clipe si vei surade de fiecare data!

The new M

Stiu ca nu sunt cea mai buna prietena si poate nici cea mai buna fiica din lume, nici cea mai stralucita si nici macar cea mai visatoare, nici cea mai timida si cea mai curajoasa, nici sufletista ori cea mai amuzanta. Nu sunt nici cea mai muncitoare sau cea mai comoda, dar cu toate acestea mi-a ramas multumirea ca pot fi eu, comporta, vorbi exact asa cum simt ca trebuie sa o fac...dar azi nu mai pot spune nici macar asta. Mai nou cica sunt egoista...dar daca nimeni nu se gandeste la mine cineva trebuie sa o faca... nu? Sunt prea sensibila dar in acelasi timp indiferenta...imi exprim frustrarile fata de ceilalti intr-un mod nu prea elegant pentru simplul fapt ca fara parerile si sfaturile care se pretind a fi din prietenie ori vesnicile replici din partea acelora care chiar cred ca stiu ce gandesc eu sau care e cauza actiunilor mele:" tu crezi ca este asa!totul e in mintea ta!exagerezi! ti se pare! ai patit ceva? nu mai esti la fel! ce e cu tine?", viata mea ar fi mai buna. Un pic irascibila si sarcastica cand bunul simt intrece orice limita si rautacioasa cand vorbele nu se lovesc cu faptele iar acel "mi-e dor de tine" atat de des repetat nu face decat sa starneasca dezgust si respingere, iar daca as intreba "de ce?" mi s-ar raspunde cu o alta intrebare.  Poti sa ma urasti sau sa ma iubesti...caci de aici incolo drumul e fara intoarcere.  

Dedication