Dimineata aceasta m-am trezit cu un chef nebun de viata si cu o dorinta atat de puternica sa ma simt din nou impacata cu mine. Inca mai vreau sa spun ca am trait frumos, si inca ma mai intreb cum ar fi sa m-arunc in cer ca intr-o mare.
Ultima oara cand am vorbit despre asta a fost acum 2 ani de zile. Incepusem atat de bine, eram increzatoare. Gasisem curajul sa o iau de la inceput dupa o perioada in care lucrurile nu mersesera prea bine. In viata mea intrasera si persoane atat de speciale incat credeam ca daca le voi avea alaturi voi reusi orice imi propun. E atat de important sa ai langa tine persoanele potrivite...dar ce pacat ca lucrurile se schimba. Nici nu stiu cand s-au schimbat, m-am vazut pusa in fata faptului implinit. Speram atunci ca nu voi mai avea niciodata momente in care sa nu stiu pe ce drum sa apuc, ca din acea zi voi vedea totul intr-o lumina optimista.
Vreau sa simt din nou aceste lucruri. Sa fiu increzatoare in viitorul meu si in puterea mea de a lupta pentru viata pe care o merit.
M-am si saturat de postarile acestea "auto-motivationale"... Sa vina primavara odata!
