Calatorim cu gandul...prin lume, prin vise, iluzii si sperante. Uneori drumul e usor caci sta in firea noastra sa cutreieram, cu un tovaras la fel de aventurier ce isi imagineaza o destinatie asemanatoare cu a noastra... drumul e mai placut caci a ne
impartasi bucuriile e la randu-i o bucurie.
Alteori calatorim singuri...observam lumea, natura si minunatiile sale doar prin doi ochi...pana lipsa unui tovaras nu va mai apasa din cauza acelei frici de a ramane singuri si neinsemnati si vom putea aprecia eventualul, noul si singurul tovaras de drum pentru sufletul si mintea lui si nu ca pe acel scut necesar sa ne apere de singuratate, de noi insine.
Un comentariu:
Da, ne placem sa calatorim chiar singuri.Important este drmul pe care dorim sa-l parcurgem.Poate fi lung sau scurt.Depinde de noi.Ne ghidam dupa instincte dupa cum ne spune sufletul, spre ce ar trebuim sa facem de cand ne nastem. Durere, fericire, sentimente, citire, de-atat avem noi parte.In rest, purtam in noi un adevarat morman de bilete cu o singura calatorie( doar dus).La ce ne-ar mai folosi un bilet cu doua calatorii?De ajuns, cu siguranta ajungem undeva.Dar partea cu intorsul sta sub semnu intrebarii...
Trimiteți un comentariu