Ma amuza faptul ca peste tot se spune: comunicarea e cea mai buna, ajuta sa-ti rezolvi orice problema. Relatiile mele au avut parte de muuuulta comunicare, dar imi dau seama ca nu a fost de ajuns si ma intreb: Oare cat ar fi de ajuns? Se poate si mai mult de-atat? Cum? Cand?
In concluzie..."It takes a long time to realize nothing!"
7 comentarii:
hei,scrii foarte frumos.daca nu te superi,as vrea sa stiu de unde ai avut adresa blogului meu:d
sunt cel cu adresa "http://and-the-stars-weep.blogspot.com/":d
Buna! Multumesc frumos! De nicaieri, din senin si din intamplare:p
am inteles:d
in legatura cu postarile tale,vreau sa remarc faptul ca gandesti foarte matur:-??(nici nu stiu cati ani ai).n-am apucat sa-ti citesc toate postarile,insa cele pe care le-am citit mi se par superbe pur si simplu.si cred ca multi ar avea de invatat ceva de la tine,si chiar de la ceea ce ai publicat.a,si sper sa nu te supere acest mic comentariu:d
Se pare ca ai sarit tocmai postarea "about myself" ;))
Ba din contra, chiar ma bucura comentariul tau. Multumesc pentru apreciere:p
Hai sa luam fiecare cuvant in parte si sa incercam sa il analizam. Ce zici? Pentru inceput, ce inseamna a comunica? Pe scurt "a comunica inseamna a transmite o traire!" Nu este deajuns sa comunici, ci cel mai important lucru este si cum comunici! Daca o faci acuzativ, e foarte clar de ce nu merge treaba. Daca o faci timid, nu vei reusi sa scoti ceea ce iti doresti. Daca o faci cu zambetul pe buze si inimia deschisa, desi tu te simti mizerabil, vei transmite un mesaj confuz.
Nu judeca o carte dupa continut, un om dupa infatisare sau un cuvant in aparenta! Tot timpul vei pasi pe cai gresite si...mascate!
Desigur ca undeva e o hiba de nu funtioneaza prea bine acest proces de comunicare.
Uneori e de vina emitatorul, alteori receptorul, si in cazul meu, cel mai des canalul.
Si tocmai, prin comunicare doresti sa treci dincolo de aparente, dar cateodata nu-ti ramane altceva decat sa-ti dai singur raspunsurile. Asta pana la un moment viitor cand se "face lumina".
Ideea din spatele postului e ca oricat ai vorbit cu o persoana si oricat crezi ca il cunosti si te cunoaste tot vor exista momente cand realizezi ca nu ai ajuns nicaieri defapt. Omul din fata ta parca iti devine un necunoscut, sau invers. Si spoi te dezmeticesti, iar comunici si iar si iar...pare a fi un cerc vicios.
Trimiteți un comentariu