Tocmai ce-am citit urmatoarele cuvinte: "Prietenii raman prieteni. Cei care nu raman inseamna ca nu au fost" si m-a inundat un sentiment de indignare. Ce curaj ai sa spui lucruile acestea? De parca totul s-ar invarti in jurul tau: ceilalti trebuie sa-ti fie tie prieteni, ceilalti trebuie sa ramana pt tine oricat ai nevoie, ceilalti trebuie sa te ridice, ceilalalti, ceilalti, ceilalti, anytime, anyplace, anywhere, iar tu pur si simplu sa culegi "roadele" prieteniei lor. Te-ai gandit vreodata ca tu lui nu ai reusit sa-i fii prieten pentru ca erai mult prea absorbit de bunastarea propriei persoane, si celui din urma, pus in fata acestui egocentrism nu i-a ramas decat sa plece de langa tine?
Gandeste-te putin cateva clipe daca nu din vina ta a plecat acea persoana...pentru ca nu ai stiut sa ii fii alaturi cand avea nevoie. Evident ca nu! Ea a plecat de langa tine doar pentru ca a fost un ipocrit ce nu merita nici sa o privesti in ochi sau sa-i mai adresezi vreun cuvant...pentru ca a fost pe interes si tot ce dorea de la tine e sa-i sufli ocazional in partea dorsala, scuzati expresia. Evident ca nu se gandeste nimeni la partea lui de vina. Dar cine sa-si mai aminteasca orele pierdute in care iti asculta toate bazaconiile de la noua culoare de oja pana la despartirea groaznica, eventual temporara, de prietenul tau, de faptul ca nu stii cu ce sa-ti umpli timpul si de faptul ca te intalnesti cu oricine numai cu prietenul care acum e plecat nu. Dar cine sa-si aminteasca... A plecat pentru ca nu ti-a fost prieten si cu asta basta. Hai sa ne victimizam o viata intreaga ca nu avem prieteni, ca nu mai exista prietenie adevarata in zilele astea ca doar e la moda. Dar raspunsul e chiar simplu: cand vei fi prieten bun si iti vei da silinta nu va mai pleca nimeni de langa tine. Prietenia este un fir cu doua capete. Cei implicati sunt la fel de responsabili de orice reusita a relatiei lor cat si de o ruptura.
Grow up!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu