vineri, 20 august 2010

Don't tell me the sky is the limit when there are footprints on the moon

miercuri, 11 august 2010

Chiar daca...

"Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel
N-am sa strig.
Golurile se vor mari de la sine
Destul ca sa-mi scot mana si sa cuprind luna.

Si de vei face ziduri de piatra
Nicicand n-ai sa zidesti inchisoare pentru mine.
Pietrele se vor narui de la sine
De indata ce voi aparea eu.

Daca ma vei exila si ma vei trimite pe un ocean
Intr-o barca gaurita
Am sa desfid oceanul
Si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina.

Sau daca ma vei trimite in desertul Saharei
Unde nisipul dusmanos e fierbinte,
Deodata va sufla parfum de iasomie
Ca sa-mi umple serile pustii.

Ai uitat ca intr-una din primele noastre dimineti
Mi-ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul
Si ca tu ai fost cel care m-a invatat
Sa trag la tinta fara gres.

Si azi, daca vrei sa ma umpli de intuneric
De nu-mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c-am sa netezesc cerul
Si am sa umplu lumea de lumina intr-o noapte fara luna.

N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine,
Am sa-ti umplu cerul cu un cantec
Tacut ca o raza. Iar tu, mirat, n-ai sa stii
De unde vine revarsarea aceasta de lumina."

vineri, 23 iulie 2010

Tonight the sunset means so much

I've never felt this emptiness before

miercuri, 14 iulie 2010

Increderea

A avea incredere in ceilalti e o dovada de putere dar si de incredere in tine. Atunci cand te deschizi in fata cuiva o faci stiind ca orice s-ar intampla tu ai putea sa treci peste o eventuala dezamagire si-ti asumi toare riscurile.
In plus, cum ar fi sa traim toata viata, zi de zi, cu gandul ca cel de langa noi ne minte? Suna foarte trist..nu-i asa?
Nu toti putem face asta, si in nici un caz cu toata lumea, dar stiu sigur ca avem nevoie de persoane in fata carora sa ne deschidem si in care sa avem incredere.
Increderea este un instrument cu ajutorul caruia se construieste si se traieste.

joi, 8 iulie 2010

Criminal Minds

Da...titlul are legatura cu serialul ce poarta acelasi nume. De cateva zile ma uit in fiecare zi, oricand imi gasesc timp liber, la cel putin 4 episoade. Cazuri peste cazuri, de-ti ramane inima in loc. Pentru mine e "the maximum thrill" ce pot suporta. Nu ma pot uita la vre-un film horror decat poate obligata si dupa ce-am avertizat pe toata lumea ca s-ar putea sa ma ascund sub pat, sa tip ca si cand totul s-ar intampla cu adevarat, sau sa ma ridic chiar in picioare de frica si emotie.
Problema e alta despre care vreau sa vorbesc. Ultimul episod vizionat a avut cele mai profunde implicatii psihologice dupa parerea mea. Dintre toate a reusit sa imi provoace acea neliniste si m-a facut sa ma intreb: Oare eu ce-as fi facut?
3 prietene foarte bune au fost rapite si lasate in frig, fara mancare si apa intr-un buncar. Li s-a spus ca salvarea depinde doar de ele, iar tot ce trebuie sa faca e sa decida."Una dintre voi trebuie sa moara! E alegerea voastra." Imi imaginez ca toata lumea crede ca nu ar fi in stare de asa ceva si ar alege sa moara de foame decat sa-si ucida unul din prieteni. Cel mai probabil e ca, la fel ca in serial, asta nu se va intampla. Cineva va muri in final. La inceput vei refuza categoric, dar pe masura ce timpul trece, foamea chinuindu-te nu vei mai cauta toate motivele pentru care sa nu faci ci pentru care sa faci. Instinctul de supravietuire e cel ce te va ghida de-acum incolo. Asta pana cand te salvezi si iti revine constiinta, trezita ca din somn. Un lucru ce te va urmari toata viata. Tot ce simteai, credeai despre tine,despre altii, nimic nu va mai fi la fel.
Acesta e cosmarul suprem. Recunosc ca am si plans de data asta cu cele mai adevarate lacrimi. Am reusit sa ma individualizez cumva cu victimele si parca am putut simti frustrarea, frica nemasurata, teroarea si m-a dezechilibrat emotional.
Oare tu ce-ai fi facut?

duminică, 6 iunie 2010

On fire

marți, 1 iunie 2010

Don't run

Daca ploua nu-ti grabi pasii...!  Si nu fugi in cautarea unui adapost cu capul ascuns intre umeri si inghebosat, caci ploaia tot va cadea asupra ta. Uita si de umbrela...Paseste pragul usii si priveste spre cer. Sa nu-ti fie ciuda pe  picaturilor de apa care-ti spala fata, si-ti uda parul...Iti vei racori sufletul si simturile...pentru un moment vei fi unul cu natura.

duminică, 23 mai 2010

Justify




Uneori cand merg pe strada ma gasesc zambind ...Apoi intalnesc privirea suspicioasa a celorlati: "Oare ce gluma si-a amintit in mijlocul strazii?"..."Si-a amintit de cineva!"..."Oare rade de mine?"...

Dar cand se intampla am cea mai frumoasa zi...

duminică, 16 mai 2010

The Picture of Dorian Gray - Oscar Wilde

.
Sunt unele carti ce te marcheaza dezvaluindu-ti o lume noua, fantastica sau rupta din viata. Iti deschid ochii mintii sa poti vedea noi orizonturi. Si...ca un om orb ce vede pentru intaia oara soarele, devii prada luminii. Fugi de intuneric cautand stralucirea. Fugi de timp cautand nemurirea.

Romanul lui Oscar Wilde-Portretul lui Dorian Gray, pe care am avut dorinta si placerea de a-l citi in limba materna a autorului, dezvaluie cititorului drama omului pentru care tineretea si frumusetea devin singurele lucruri importante in viata.

"And beauty is a form of genius—
is higher, indeed, than genius, as it needs no explanation.
It is of the great facts of the world, like sunlight, or spring-time, or
the reflection in dark waters of that silver shell we call the moon. It
cannot be questioned. It has its divine right of sovereignty. It makes
princes of those who have it. People say sometimes that beauty is only
superficial.That may be so, but at least it is not so superficial as thought is.
It is only shallow people who do not judge by appearances.
The true mystery of the world is the visible, not the invisible. . ."

Odata cu crearea portretului, Dorian Gray imbratiseaza efectele frumusetii nealterate si a pacatului. Isi vinde sufletul in schimbul tineretii.

"How sad it is! I shall grow old, and horrible,
and dreadful. But this picture will remain always young. It
will never be older than this particular day of June...If it were
only the other way! If it were I who was to be always young, and the
picture that was to grow old! For that—for that—I would give everything!
Yes, there is nothing in the whole world I would not give!
I would give my soul for that!"

Cunoaste iubirea pentru o tanara actrita fascinanta ce joaca in rolurile personajelor lui Shakespeare.
“Sibyl Vane represented... all the heroines
of romance—that she was Desdemona one night, and Ophelia
the other; that if she died as Juliet, she came to life as Imogen.”

Insa aceasta pasiune sfarseste in moarte. Fata se sinucide chiar in noaptea cand isi sacrifica cariera, demnitatea in fata lui Dorian. Acesta realizeaza ca nu a mai ramas nimic in ea din persoana pe care o iubiea si o paraseste imediat dupa marturisirea lui Sibyl Vane:

“Dorian, Dorian,” she cried, “before I knew you, acting was the
one reality of my life. It was only in the theatre that I lived. I thought
that it was all true. I was Rosalind one night and Portia the other.
The joy of Beatrice was my joy, and the sorrows of Cordelia were
mine also. I believed in everything. The common people who acted
with me seemed to me to be godlike. The painted scenes were my
world. I knew nothing but shadows, and I thought them real.
To-night, for the first time in my life, I saw through the hollowness,
the sham, the silliness of the empty pageant in which I had always played.
To-night, for the first time, I became conscious that the Romeo was hideous,
and old, and painted, that the moonlight in the orchard was false, that the
scenery was vulgar, and that the words I had to speak were unreal,
were not my words, were not what I wanted to say. You had brought
me something higher, something of which all art is but a reflection.
You had made me understand what love really is."

Dorian ii refuza sacrificiul, raspunzand la declaratia de iubire cu revolta si dispret.

"Without your art, you are nothing.
I would have made you famous, splendid, magnificent. The
world would have worshipped you, and you would have borne my
name. What are you now? A third-rate actress with a pretty face."

A doua zi resimte vinovatie si decide sa se intoarca la Sibyl, dar e prea tarziu.

Somehow, now that it has
happened actually, and to me, it seems far too wonderful for tears.
Here is the first passionate love-letter I have ever written in my life.
Strange, that my first passionate love-letter should have been addressed
to a dead girl. Can they feel, I wonder, those white silent
people we call the dead? Sibyl! Can she feel, or know, or listen? Oh, how I loved her once! It seems years ago to me now. She was everything to me.
Then came that dreadful night—was it really only last night?—
when she played so badly, and my heart almostbroke.
She explained it all to me. It was terribly pathetic. But I was
not moved a bit. I thought her shallow.

Odata cu acest act, portretul sufera prima schimbare: devine imaginea constiintei lui Dorian.

"He felt that the time had really come for making his choice. Or had
his choice already been made? Yes, life had decided that for him—
life, and his own infinite curiosity about life. Eternal youth, infinite
passion, pleasures subtle and secret, wild joys and wilder sins—he
was to have all these things. The portrait was to bear the burden of his
shame: that was all."

Se altereaza cu fiecare fapta si gand rau, pe cand infatisarea lui Dorian ramane la fel de tanara si fascinanta. Traieste pentru placere, in placere.

"Live! Live the wonderful life that is in you! Let nothing be
lost upon you. Be always searching for new sensations. Be afraid of
nothing. . . . A new Hedonism—that is what our century wants.
You might be its visible symbol. With your personality there is nothing
you could not do. The world belongs to you for a season..."

Spre finalul cartii, Dorian isi accepta conditia de muritor. Incearca realizarea primei fapte bune, dar esueaza. Gandul ca sufletul sau nu are scapare si este definitiv corupt de egoism il impinge spre sinucidere.

"It would kill this monstrous soul-life, and without its hideous warnings, he
would be at peace."

E liniste si vreme rea

luni, 10 mai 2010

8->



You by the light
Is the greatest find
In a world full of wrong you're the thing that's right
Finally made it through the lonely to the other side

You said it again my heart's in motion
Every word feels like a shooting star
I'm at the edge of my emotions
Watching the shadows burning in the dark,
And I'm in love and I'm terrified.
For the first time in the last time
In my only life.

This could be good
It's already better than that
And nothing's worse than knowing
You're holding back
I could be all that you needed
If you let me try

I only said it cause i mean it
I only mean cause it's true
So don't you doubt what i've been dreaming
Cause it fills me up and holds me close
Whenever i'm without you

miercuri, 28 aprilie 2010

O furnica mica mica...

Stiu ca zilele trecute spuneam ca "putem face ce dorim cu viata noastra,cand dorim, daca dorim"...dar acum (in urma celor intamplate) ma simt ca o furnica in acvariul unui copilas. Cum ar putea o furnica captiva sa-si depaseasca conditia? Sa scape din acvariu-va fi zdrobita fara mila. Poate reuseste sa se ascunda o vreme si sa savureze din firimiturile scapate pe covor, dar la un timp ori libertatea ori i se va parea prea grea si se va intoarce in acvariu implorand iertare pentru dezertatie, ori prea dulce si se va intoarce sa salveze si restul furnicilor captive, iar cel mai posibil nu va fi crezuta si nebagata in seama ori omorata de celelalte pentru indrazneala de a le oferi speranta in ceva mai bun. (Doar ganduri si idei ravasite de cursul natural al vietii...)
Recitind...mi-am adus aminte de Mitul Pesterii a lui Platon despre care am vorbit in liceu la ora de filosofie - se pare ca mi-a intrat cumva in subconstient.Cititi-l daca pana acum nu ati avut ocazia!

miercuri, 21 aprilie 2010

Long Way


Calatorim cu gandul...prin lume, prin vise, iluzii si sperante. Uneori drumul e usor caci sta in firea noastra sa cutreieram, cu un tovaras la fel de aventurier ce isi imagineaza o destinatie asemanatoare cu a noastra... drumul e mai placut caci a ne
impartasi bucuriile e la randu-i o bucurie.
Alteori calatorim singuri...observam lumea, natura si minunatiile sale doar prin doi ochi...pana lipsa unui tovaras nu va mai apasa din cauza acelei frici de a ramane singuri si neinsemnati si vom putea aprecia eventualul, noul si singurul tovaras de drum pentru sufletul si mintea lui si nu ca pe acel scut necesar sa ne apere de singuratate, de noi insine.

vineri, 2 aprilie 2010

joi, 25 martie 2010

bad bad bad...

Ca niciodata…sufletul vibreaza la intuneric. Binele nu incita, raul da, binele nu atrage in cursa pe nimeni si nemultumeste din cauza aceasta, pe cand raul sondeaza in adancul fiintei pentru resursele nebanuite de egoism, razbunare, ironie, tradare. Mintea, imaginatia lucreaza la cotele cele mai inalte pentru a umple sufletul de otrava. Inceputul e mai greu, dar incetul cu incetul constiinta adoarme si-ti zice: Ce e binele? Nu exista fapta buna fara egoism! Bunatatea e ipocrizie!
Simpatia este data mai putin celor care incearca sa ti-o castige, si mai mult o oferi celor care nu dau doi bani pe ea. Ti-a intors vreodata cineva spatele, dupa ce l-ai ajutat, i-ai fost umar de plans, cineva de care ti-a pasat atat de mult, cu care nu puteai fi rau pentru ca simteai ca are nevoie de cuvintele tale blande, pentru a se indrepta spre o persoana despre care ulterior iti povestea ca este nesimtita si rea? Rautatea atrage uneori mai multi oameni decat bunatatea...si poate ai observat: cate persoane cu care ai fost la un moment dat rau nu se intorc parca pentru o noua portie? si te intrebi de ce: pentru ca ii fascineaza gandul ca ei ar putea scoate la lumina binele din tine, pentru ca e una din modalitatile mai la indemana de a deveni un soi de eroi, si fata de ei insisi si fata de tine.
-Look…Let me help you! You have the right to benefit of my expertise and teach you how to become one of the guys that the “elite” girls do love.
-That by being mean to them?!
-Sometimes…!
-But I’m not that kind of guy…and I don’t want to be. So maybe the “elite” girls just are not for me then…but one of these days I’m going to meet a girl who really loves me. Maybe she won’t be what do you call “hot”, but I’ll think that she’s beautiful and I’ll tell her so. I won’t be mean to her because I won’t have to play games with her. I’ll just be the guy that she can always count on and that will be enough and she’ll be “elite” to me.
(one tre hill quotes)

marți, 23 martie 2010

Learn my lesson

Tonight the sunset means so much
The one thing that you know you'll never touch
Like the feeling, the real thing
I reach out for that sweet dream

But somehow the darkness wakes me up
I've felt this emptiness before
But all the times that I've been broken
I still run right back for more

You'd think that I'd learn my lesson by now
You'd think that I'd somehow figure out
That if you strike the match
You're bound to feel the flame



duminică, 7 februarie 2010

Stop and Stare




Stateai pe holul lung asteptand..."ce?" te intrebai, iar apoi raspunsul se ivea, apropiindu-se. Trecand pe langa tine ramaneai fara suflare...erai fascinata. Si atat de mult iti doreai sa faci parte cat de putin din viata lui, incat iti era ciuda pe fiecare persoana ce era prin preajma sa, care avea prilejul sa-i vorbeasca, sa-l atinga, sa-i cunoasca universul. Te gandeai ca nimeni nu merita mai mult decat tine acest privilegiu, ca ei nu apreciaza cat ai putea aprecia tu fiecare minut petrecut in prezenta lui...Te credeai cel mai norocos om de pe pamant cand iti oferea o privire. Simteai ca esti in stare de orice, cu exceptia unui singur lucru: de a intra in universul sau...
Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si totusi se repeta, cu alte persoane, cu alte circumstante.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Intr-un liber schimb cu Universul




Nu pot sa stau drept, merg cu toamna-n piept
Vantu-n toate ranile ma doare
Si pe orice drum, ca-ntr-un vers postum
Vine frunza in intampinare

Si-am sa-ti scriu scrisori pe tulpini de flori
De lumina stelelor patrunse
Si-un roman sa-ti scriu, folosind pe viu
Sub umbra de nuc, tincturi de frunze

Putredul accent a lovit atent
Fiecare fir de iarba verde
Clipe indigo, care incotro
Sa n-avem motive de-a ne pierde

Frunze iti trimit, scrise cu grafit
Iar din albul iernii care vine
Ce sa-ti mai insir, frunzele-n delir
Te iubesc si ma gandesc la tine

Nu vad pe unde merg, frunze cad din cer
Si in tropot mi se-aude mersul
Scriu scrisori pe foi, lacrimez in ploi
Intr-un liber schimb cu universul

Te iubesc profund, nu ma mai ascund
In mine e toamna si ma doare
Ce sa-ti spun acum, cad frunze pe drum
Te astept cu multa nerabdare

duminică, 13 decembrie 2009

Welcome



Bine ai venit! Te asteptam! Trebuie sa povestim, multe lucruri am sa-ti spun de cand nu ne-am mai intalnit. Anul trecut ai plecat pe neasteptate, inainte de vreme, si trebuie sa recunosc ca mi-a parut bine, dar cu trecerea timpului ti-am tinut un dor nespus. In acest timp sperante au venit, tot acelea au trecut, dar unele le-am mai si pastrat. Vreau sa se termine...in echilibru. Cu tine incepe un nou an si trebuie sa-mi promiti ca-mi vei da un impuls chiar de la inceput, stii tu...unul moral! Te simt cam rece in aceasta vizita si parca ai avea nevoie de o imbratisare. Te rog descarca-ti gandurile peste natura moarta si plangi cu fulgi mari si desi. Acopera-ma cu tristetea ta caci te voi asculta! Vorbeste-mi prin flori de gheata!