Mi-e greu.

Flash-back

AZI..hmm..da! azi! ma voi trezi din nou cu gandul spre acea excursie la munte. De fapt cred ca sunt vreo trei in total, ceea ce e bine, sansele cresc ca macar una sa se intample.
AZI..hmm..da! azi! imi voi aminti de sentimentul pe care il ai atunci cand iti pregatesti geanta de voyage pentru excursia din urmatoarea zi si esti atat de entuziasmat. Adormi tarziu, ceasul nu suna...noroc de un telefon binevoitor: -Unde esti? -In pat! -In 15 minute pleaca trenul! Moment in care ti se dau peste cap toate planurile pe care le aveai si tot programul dinainte bine stabilit. Alarmezi toata familia, il rogi pe tata sa te conduca el cu masina. Deabia daca ai timp sa pui piciorul in baie si sa arunci pe tine 2 haine. Zbori catre masina si il zoresti la 5 dimineata pe bunul tau parinte sa apese acceleratia in timp ce el iti reproseaza ca "tot timpul esti ametita".Biletele sunt deja cumparate...ai salvat 90 de secunde! Ai ajuns si la timp, si inca au mai ramas 2 minute. Intrebi curioasa unde sunt ceilalti "- Te asteptau in statie!" Dar pana la plecare sunteti in formula completa, si toate peste toate esti multumita ca ai reusit sa nimeresti si trenul si de prietenii preocupati de soarta ta. Drumul e lung...si nu te poti abtine sa nu scoti capul pe geam... parul iti falfaie, aerul te bate cu putere in fata, intorci capul si incerci sa inspiri o mica parte din lumea si natura pe langa care treci cu viteza. Dimineata e racoroasa, glumele la ordinea zilei si buna dispozitie umple rapid compartimentul cand toti realizeaza ca nu mai sunt in patul lor de-acasa ci pe o bancheta moale si murdara dintr-un tren, care are totusi farmecul ei. Timpul trece repede si se aude un strigat emotionat:"- Mai avem o statie!" Apoi fiecare nedumerit: "-Coboram aici! Sigur?" Pregatesti bagajele si te indrepti spre scara. E necesara o fotografie! Dar inca nu esti ACOLO...autobuzul te asteapta aproape plin. Incerci sa-ti faci loc, te scotocesti de bani pentru bilete. Nu ai marunt! Il rogi pe colegu sa dea si el pentru tine, ca va veti intelege voi dupa aceea. Impresionant este si mozaicul de persoane din vehicul, printre care poti auzi si un cocos care striga a dimineata. Toate bune si frumoase pana la urma..doar esti in directia potrivita! Pe geam ti se descopera treptat lumea in care te-ai aventurat si privesti insetat fiecare copac, rau, stanca abrupta ce trece pe langa tine, analizand fulgerator si cate un om care apare in peisaj. Tot ce vezi e sanatos si pur.
Un minut, 2, 3...45 si s-a oprit! Incerci sa cobori..te impiedici de bagaj dar cineva te ajuta! Primul gand: "E minunat! E necesara o fotografie!" Te uiti spre prieteni si ii vezi cu zambetul pana la urechi. Primul gest: o poza de grup, caci momentele de genul acesta nu apar ca ciupercile dupa ploaie.
Cazarea: Se deschid toate usile la toate camerele puse la dispozitie, le vizitezi fara sa omiti vreo una si in final o alegi pe cea cu peretii bleu si neaparat cu o priveliste senzationala daca iesi pe balcon. Colegii de camera nu se aleg, ci pur si simplu se intalnesc pe hol.
Ora mesei:
E de neuitat momentul zilei cand vei sta intr-o bucatarie si vei pregati de mancare pentru mai multe persoane decat poti numara pe 2 maini, infometate si satisfactia ca vor manca orice vei pregati fara mofturi si oricum, caci pe tren si in autobuz snacksurile nu au fost de-ajuns, iar aerul de munte da pofta de mancare. Ai la dispozitie toata bucataria si vreo 2 ore. Programul de bucatari a fost stabilit cu 2 zile inainte..asa ca toata lumea stie ce are de facut si cand. Partea cea mai frumoasa e ca iti intra pe usa si ajutoare. Se comunica impresii si se rade cu pofta. De poze nu mai are nimeni timp. Intre mese..ca bucatar..ai doar 1 ora jumate de colindat imprejurimile. N-ai mai vazut niciodata asa ceva! Esti uimit de fiecare fir de iarba. Te intorci plin de chef de munca, iar intr-un final toata lumea e multumita. Cine n-ar fi dupa un desert cu dulceata de coacaze rosii! Bucatarii primesc complimente si e timpul de umblat hai hui, bucuroasa ca de maine altcineva iti va lua locul.
De neuitat va fi acel parc pe care l-ai descoperit la 1 noaptea, si leaganul in care ti-ai eliminat o parte din acea energie pe care o primesti de la tot ce e in jurul tau. Te asezi pe iarba si privesti spre stele. Meditezi:"Cum ar fi sa ne aruncam in cer ca intr-o apa?"
In camera...cine vrea sa doarma separat sau chiar sa doarma? Se aduc saltelele de la celelalte paturi si se pun pe jos in camera ta. In cateva clipe nu mai ai pe unde calca. Muzica de la chitara e in fundal, cutia de ciocolata va sta pe jos. Se discuta pana in zori, iar ce pluteste in aer e doar prietenie.
Fiecare zi mai frumoasa decat alta se scurge ca raul pe langa care ai trecut si in care te-ai aruncat la o bataie cu apa. Te vei trezi apoi parca in acelasi compartiment de tren, dar care duce in directia "acasa". Vei simti totul ca pe un vis, dar fotografiile iti garanteaza ca nimic nu s-a pierdut din tot ce-ai trait. Ceea ce urmeaza..e bine stiut...iti vei aminti mereu de aceste clipe si vei surade de fiecare data!

The new M

Stiu ca nu sunt cea mai buna prietena si poate nici cea mai buna fiica din lume, nici cea mai stralucita si nici macar cea mai visatoare, nici cea mai timida si cea mai curajoasa, nici sufletista ori cea mai amuzanta. Nu sunt nici cea mai muncitoare sau cea mai comoda, dar cu toate acestea mi-a ramas multumirea ca pot fi eu, comporta, vorbi exact asa cum simt ca trebuie sa o fac...dar azi nu mai pot spune nici macar asta. Mai nou cica sunt egoista...dar daca nimeni nu se gandeste la mine cineva trebuie sa o faca... nu? Sunt prea sensibila dar in acelasi timp indiferenta...imi exprim frustrarile fata de ceilalti intr-un mod nu prea elegant pentru simplul fapt ca fara parerile si sfaturile care se pretind a fi din prietenie ori vesnicile replici din partea acelora care chiar cred ca stiu ce gandesc eu sau care e cauza actiunilor mele:" tu crezi ca este asa!totul e in mintea ta!exagerezi! ti se pare! ai patit ceva? nu mai esti la fel! ce e cu tine?", viata mea ar fi mai buna. Un pic irascibila si sarcastica cand bunul simt intrece orice limita si rautacioasa cand vorbele nu se lovesc cu faptele iar acel "mi-e dor de tine" atat de des repetat nu face decat sa starneasca dezgust si respingere, iar daca as intreba "de ce?" mi s-ar raspunde cu o alta intrebare.  Poti sa ma urasti sau sa ma iubesti...caci de aici incolo drumul e fara intoarcere.  

Dedication

Nu am uitat!

Mi se pare firesc
Visele imi soptesc:
"Ai uitat sa-i spui ..."

Stres

Luciditatea iti supradimensioneaza trairile si suferinta. Micile incidente se hipertrofiaza, iau proportii catastrofale, detaliile devin importante si sunt analizate si reanalizate continuu. Ti-e frica de ridicol mai mult decat oricine, te adancesti in propria realitate subiectiva, dar unica valabila. Portretele celorlalti sunt deformate de sentimentele fluctuante de care esti cuprins. Imposibilitatea comunicarii face ca evadarea sa fie si ea imposibila, si te axezi pe viata interioara, iar tot ce vezi, ce auzi, ce simti...se rasfrange in interior. Poate nici nu ai motive intemeiate, ci doar o teribila pasiune pentru exagerare...te simti multumit caci esti capabil de a da noi sensuri, de a corela lucrurile intre ele, de a gasi cauza si de a intelege efectul...dar asta se va schimba odata ce toate lucrurile care aveau sens pentru tine, erau in stransa legatura respectand legile psihologiei umane, erau adevarate din perspectiva ta, vor fi negate...chiar de tine...

:)

llénala de sol, llénala de mi...

Just let me be!

One thing is clear
I wear a halo
I wear a halo when you look at me
But standing from here
You wouldn’t say so
You wouldn’t say so if you were me

S-au adunat multe in perioada asta, lucruri pe care am incercat sa le acopar mintindu-ma ca sunt OK, dar acum explodeaza toate odata iar un nor de tristete si realitate sta deasupra lor. Vroiam doar sa simt ca poate fi bine fara nici o schimbare, dar niciodata nu e de ajuns. Mereu e nevoie inca de ceva,aa..si paote inca ceva, dar stai..mai trebuie si asta!
Si simt ca mi-am pierdut controlul...tot ce pot face e sa sper ca voi avea putere sa merg impotriva vantului si sa nu ies prea "sifonata".

[E clar pentru mine!]

Happiness

Supremul sentiment spre care toata lumea ascede...Filosofii au abordat aceasta tema inca din cele mai vechi timpuri, creand pareri controversate asupra modului in care ne raportam la acest sentiment unic. Blaise Pascal, in "Cugetari" vorbeste despre fericire ca fiind ceva la care se ajunge doar atunci cand esti impacat cu "propria mizerie", iar ca majoritatea lucrurilor este "un ceva" relativ. Nu toti cunoastem/ vom cunoaste fericirea in acelasi fel,prin aceleasi si datorita acelorasi lucruri, dar stiinta ca exista ne cuprinde sufletul si tanjim dupa el, ca si cand toata viata noastra ar depinde de aceasta realizare caci "daca n-ar exista fericirea altora nici nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra". Fericirea este traita cu atat mai mult cu cat suntem la un nivel superior fata de sistemul de valori, de oameni la care ne raportam si daca se intampla sa nu reusim sa atingem acest tel, viata noastra devine lipsita de sens.
Desi fiecare dintre noi ar trebui sa aiba propriul lui sistem de raportare, tindem sa avem unul comun, lucru ce implica in mod inconstient atingerea unei fericiri "artificiale".

[You will never be happy if you continue to search for what happiness consists of. You will never live if you are looking for the meaning of life.]

12 poem

I am a dreamy child
I am the one who smiles
I am gentle like a touch of a soap bubble
I am a person who listens to the flowers' song
I am the one who dances to the moon's melody
I am daring like a waterfall
I am sensible like the lake's surface
I am the one who tries to understand herself
I am the one who loves to live and lives to love
I am counting the days
I am me

Make it mine

Wake up everyone
How can you sleep at a time like this?
Unless the dreamer is the real you
Listen to your voice
The one that tells you to taste past the tip of your tongue
Leap and the net will appear

I don't wanna wake before
The dream is over
I'm gonna make it mine
Yes, I... I wanna own it
I'm gonna make it mine
Yes, I'll make it all mine

I keep my life on a heavy rotation
Requesting that it's lifting you up
Up, up and away
And over to a table at the gratitude café

And I am finally there
And all the angels they'll be singing
Ah la la la ah la la la I la la la la love this

And timing's everything,
and this time there's plenty
I am balancing,
Careful and steady,
And reveling in energy that everyone's emitting

Well, I don't wanna wait no more
Oh, I wanna celebrate the whole world
I'm gonna make it mine
Because I'm following your joy

Maybe this is my time

E cald! E cald si e bine! Suspicios de bine...
Am trecut la etapa de reamenajare...si deja simt aerul proaspat din mine. E racoros dar cald...ma simt in viata, optimista, puternica.
Daca ma vei vedea zburand sa nu te mire!
Voi fi doar eu!
[cum ar fi sa ne aruncam in cer ca in mare?]

Cu sine...

Unul din cele mai grele lucruri pentru un om este "sa fie obligat a trai cu sine si a se gandi la sine", iar din aceasta cauza, una din preocuparile lui principale este de a se uita pe sine insusi si a lasa timpul sa treaca fara reflectie, facand lucruri care sa-l distraga si sa-l impiedice sa se gandeasca la persoana lui.
Omul este permanent in cautare de activitati, caci sufletul nu gaseste in el nimic care sa-l multumeasca si sa nu-l amarasca, fiind principalul motiv pentru "a fugi" de a ramane cu el insusi. Omul este bucuros atunci cand acesta este impiedicat de a-si cerceta sufletul si uita de sine.
Avand pe umeri povara onorii si a bunurilor lui, chiar si a apropiatilor, omul ajunge sa se considere nefericit in momentul cand unul dintre aceste lucruri lipseste, caci a fost invatat inca din copilarie ca fara de acestea nu ar putea fi fericit si implinit.
Asa se explica, avand in vedere aceste lucruri, cum oamenii tanjesc dupa zgomotul si tumultul din lume: fiindca nu putem suporta singuratatea. Cautam linistea sufletelor noastre prin instinct, deasemenea distractii si ocupatii, care "formeaza in noi o confuzie astfel incat toata viata se scurge cautand linistea, luptand impotriva unor obstacole, iar cand le-am invins, aceasta liniste devine insuportabila."

Flower pot

He is approaching..
from a far far far distance
how am i to express my shaking heart?
He.....
Stole my heart from the very start
and gave me an illness that i cannot recover from...

I want to become a flowerpot
I pray all the time
I want to become a flowerpot
That stands on his small window sill
Even if I won't be able to say a word
or expect anything

From time to time I'll receive
his smile and careness
And just watch his sleeping face

He's leaving
very far far far away
How am i supposed to soothe
these falling tears? He...
Stole my heart from the very start
And gave me an illness that i cannot recover

I want to become the flowerpot
I pray all the time
I want to become the flowerpot
That stands on his small window sill
Even if I won't be able to say a word
or expect anything

From time to time, I'll receive his smile and careness
And just watch his sleeping face

I want to become the flowerpot
That stands on his small window sill
Even if I won't be able to say a word
or expect anything
From time to time, I'll receive his smile and careness

Da! Da!

Da!Da! Incepe o noua perioada...una mult asteptata de altfel. Desi ma bucuram si inainte de lucrurile marunte, deabia acum am constientizat cat de necesar, vital, e asta pentru mine. Voi face curatenie in tot ce e rau pe langa mine, ce ma intristeaza, ce ma dezamageste, ce ma minte si voi reamenaja totul in sinceritate, determinare, bunatate, iubire, prietenie, consecventa. Poate va fi mai greu decat pare...dar nu imi pasa, voi face tot ce imi sta in putinta si voi reusi. Dc? Pentru ca se merita. Ce viata e aia cand nimic din ce vezi in jurul tau nu e solid si se prelinge ca apa? Unde/la ce te intorci cand realizezi asta? La vise...la dorinte...la iubire. Pana la urma visele sunt tot ce mai raman "al nostru" zilele astea. Sunt ale mele si vor deveni realitate. Imi doresc sa spun "am trait frumos"!

Trebuie...

Trebuie sa investim in sentimente! Peste ani cine isi va mai aduce aminte de truda si efortul depus inainte de acest amarat examen de bacalaureat? Liceul va ramane in amintire prin legaturile de suflet formate de-a lungul anilor, prin lectiile de viata, prin greselile facute fata de alte persoane si prin increderile castigate si pierdute, prin iubirile traite sau doar visate. Cine va mai pune pret pe notele mici si mediile "stricate"? Nimeni! Pentru ca vom sti ca s-a meritat! Dar vom regreta ca am facut, am simtit si trait mai putine lucruri decat stiam in sufletul nostru ca se putea...

Ce simti?

"Sufletul meu e o fereastra deschisa pentru zborul...viselor tale!"
O melancolie de nedescris m-a cuprins cand am citit aceste cuvinte...nu gasesc o explicatie, si nici nu vreau. ceva ma face sa cred ca si-ar pierde tot farmecul. imi place sa consider ca asa isi va pastra misterul. E un amalgam de sentimente : romantism, singuratate, iubire, atasament, libertate, visare, credinta, nostalgie, daruire, sacrificiu, implinire ... ... ...
Tu ce simti?

Passive

Nu te mai intoarce!!! Priveste inainte si lasa-ma sa fac acelasi lucru. Ar trebui sa fie usor, oricum nu a fost nimic bun...
[you're better off this way]

Noapte la mare, Noapte la munte

Adorm cu "tine" si cu vara in gand. Peste cateva luni vom fi departe de tot. Ne vom face bagajele, vom lua cheile de la masina si vom face plinul visand la libertate. Apoi vom inchide ochii si vom trasa o linie de la un capat la altul al hartii si o vom urma fara abatere. Ne vom crede ce-i mai fericiti oameni de pe pamant alergand descult prin iarba. Vom privi spre soare si vom adormi sub cerul liber uitandu-ne la stele. Vom contempla munti si izvoare, marea albastra si curcubeul. Ma vei lasa sa te descopar doar cu o privire, sa te alint doar cu un cuvant si sa te iubesc doar cu o atingere. Ma voi arunca in ochii tai ca in mare si voi alege perle de dor doar pentru tine.


Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tale au gust de sare
Paru-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare, noapte la mare
Noapte la munte, noapte carpatina
Buzele tale au gust de rasina
Paru-ti miroase a flori si a fructe
Noapte la munte, noapte la munte

Buzele tale pe buzele mele
In intunericul noptii-s mai grele
Privirea ta e o flacara-n noapte
Zboruri de vise, siruri de soapte

Noapte la mare, noapte-nstelata
Inima mea e o scoica furata
Perla din ea e inima mea
Stai langa mine, te rog nu pleca
 


[last summer holiday photos]

Probabil nici una...

Cand sunt cu tine simt nevoia sa ma comport exact asa cum nu iti place. Poate de vina e doar dorinta de a ma accepta oricum, sa treci cu vederea micile-mari gesturi spontane care te deruta. ...Tot ce vreau e sa nu te opresti in fata barierelor pe care eu insami ti le pun.
Ce sanse sunt? Probabil nici una... [moving on]

Not special enough...

Ce curaj iti trebuie sa zici "nu esti nimic special"!?! atat de mare e egoul tau incat sa crezi ca nimeni nu poate fi la fel ca tine?
Nu crezi ca esti superficial? doar prin faptul asta iti limitezi orizonturile.
parca toti eram speciali...iar acum..o idee revolutionara ti-a trecut prin minte cum ca aceasta teorie ar fi gresita? da o sansa celor pe care ii intalnesti...o sa ramai uimit;)